Cristi Chivu a scris istorie pe banca celor de la Inter Milano, cucerind titlul în Serie A după o victorie decisivă cu Parma, scor 2 la 0. Fostul căpitan al naționalei a demonstrat că tactica și discursul său pot transforma o echipă aflată în derivă într-o adevărată mașinărie de fotbal. A preluat vestiarul într-un moment critic, a fost la un pas să-i ia locul lui Simone Inzaghi încă din primăvara lui 2023, iar acum italienii îl numesc cu respect „Special Two”.
Începutul neașteptat și preluarea vestiarului
Totul a pornit de la o șansă pe care puțini i-ar fi dat-o la început. „Speram la oportunitatea potrivită pentru ce voiam să fac. A fost o așteptare destul de lungă, dar în februarie s-a ivit posibilitatea de a merge la Parma, în Serie A, unde nu multă lume credea că voi reuși. Am avut posibilitatea să trăiesc însă 13 meciuri în trei luni, cu un parcurs care a dus la îndeplinirea obiectivului. Asta cu toate că multă lume era sceptică din cauza programului complicat. Părea imposibil ca Parma să se mai salveze”, a rememorat tehnicianul.
Dar saltul cel mare a venit odată cu oferta de pe Giuseppe Meazza. Discursul său de la prezentare a electrizat fanii. „Sunt onorat de responsabilitatea încredințată. Am ambiție și pasiune, le voi transmite echipei pentru că trebuie să facem ceea ce o echipă ca Inter merită: să mergem până la capăt, să ne luptăm pentru a câștiga trofee. Suntem pregătiți să dăm totul. Te îndrăgostești imediat de Inter, te îndrăgostești de istoria sa. Am petrecut mulți ani la această echipă, ca jucător și antrenor, începându-mi cariera de tehnician la academia clubului, unde am lucrat timp de șase ani. Acum am o mare responsabilitate ca antrenor al primei echipe”, a declarat românul.
Cum a trezit el o echipă debusolată? „Echipa avea nevoie să fie înțeleasă și apărată, nu putem uita parcursul din sezonul trecut. Nu putem uita că până în aprilie a fost stratosferică, judecată doar pentru că n-a atins anumite obiective. Aveau nevoie doar să fie înțeleși și apărați, antrenați și, uneori, trebuie să fii și dur, să le spui lucrurile în față”.
S-ar putea să vă placă și:
„Trebuie să accepți adevărul, să lași în urmă anumite dezamăgiri și să mergi mai departe cu convingere, dorință și pasiune. Nu am făcut mare lucru, am fost acolo să ascult, să dau câteva sfaturi și câteva îmbrățișări. Trebuie să oferi și mângâieri. Când apar probleme, trebuie să intri în inimă și în minte și să scoți ceea ce este mai bun din ei”, a explicat el rețeta succesului.
Filosofia de joc și gestionarea momentelor grele
Iar presiunea a fost imensă de la bun început. Bookmakerii îi dădeau o cotă de 5.00 pentru a fi demis în primele trei luni. Până la urmă, cum să reziști într-un vestiar plin de vedete la Mondialul Cluburilor? „În clipele grele campionii trebuie să înghită și puțină mizerie, nu numai să calce în ea. Uneori trebuie să accepți că trebuie mestecată bine. Jucătorii din această echipă au nevoie să își suflece mânecile, să se uite în oglindă și să admită că și asta face parte din drum. Este un grup care și-a demonstrat mentalitatea, forța și motivația în ultimii cinci ani. Ei știu că ceea ce contează e ziua de mâine, mereu următorul meci e important. Le-am spus jucătorilor să nu citească prea mult, să nu asculte nimic”.
Criticii i-au reproșat mereu lipsa de experiență la nivel înalt. „Deși experiența mea provine din sectorul de tineret și cineva mi-o poate contesta, experiența asta îmi spune că un meci durează o sută de minute și îmi dau seama foarte bine de convingerea băieților mei. Mi-o asum, în ciuda zgomotului nu doar de la dușmani, ci și de la prieteni. Trebuie să găsim modalități și mijloace, să înțelegem momentele, mereu există loc de mai bine. Ca antrenor, mă lupt. Joi seara, am adormit în timp ce mă uitam la Europa League și fiica mea m-a trezit. M-am speriat, pentru că întârziasem la o întâlnire. Așa este fotbalul, frumos. Există multă maturitate și ambiție”.
A știut să folosească și ironia fină când rivalii încercau să mascheze lupta la titlu. „Dacă nu înțelegem ironia, atunci să facem altceva… A fost o glumă… S-a vorbit mereu despre calificarea în Liga Campionilor. Nu am inventat nimic. Am spus-o cu zâmbetul pe buze, însă cineva a luat-o prea în serios. Trebuie să înțelegem că fotbalul este un joc, să-l luăm ca atare. Sunt echipe care au încercat să câștige titlul, dar doar una o poate face”.
După un 5 la 0 zdrobitor cu Torino, le-a transmis băieților un mesaj de suflet. „Zilele trecute, am citit o propoziție, chiar am spus-o și echipei, nu-mi amintesc de la ce meci pe care l-am jucat în vara asta: «Nu te poți întoarce să schimbi începutul, dar poți începe să schimbi sfârșitul»”.
Așa cum a relatat o analiză publicată recent de Gsp, românul a refuzat constant să arunce vina pe alții pentru sincope. „Nu am o baghetă magică. Ceea ce știu este că suntem cu toții vinovați pentru ceea ce se întâmplă, începând de la antrenori, jucători, fani, rețelele sociale, chiar jurnaliști. Se scot în evidență lucrurile negative, în timp ce fotbalul ar trebui să rămână mereu un joc. Trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm la acest sport frumos, care îi face pe copii să se îndrăgostească de el, nu pe cei care-și arată nemulțumirea și aruncă vorbe ce n-ar trebui spuse”.
Un eșec dur cu Juventus, scor 3 la 4, a adus întrebări incomode. „Emoții? În fiecare duminică aud această întrebare. Ajunge… Trăiesc liniștit, pentru că altfel îmi irosesc energia. Așa eram și ca jucător. Suntem conștienți că sezonul este un maraton, care durează 38 de etape. Dacă eu încep să văd fantome sau lucruri care nu au nimic de-a face cu realitatea, probabil că voi provoca daune”.
Chiar și la victorii chinuite, precum acel 2 la 1 cu Kairat în Ligă, și-a asumat vina. „Îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce nu am putut să transmit azi. Nu am reușit să îi motivez, am eșuat, nu i-am făcut să înțeleagă importanța partidei. Poate unii i-au subestimat și pentru mine este o lecție. Trebuie să fiu un antrenor mai bun, trebuie să le transmit dorința și pasiunea”.
Și după eșecul din derby, 0 la 1 cu Milan, a închis gura presei care insista pe transferuri. „Apreciez curiozitatea voastră și respect munca pe care o faceți, dar am pierdut un derby și eu nu am chef să vorbesc despre mercato. Grija mea este că poate lăsa urme, ceea ce nu-mi doresc. Am 22 de jucători de câmp la dispoziție, jucători buni care au calitățile pentru a fi la Inter, și mă bucur de ceea ce am la dispoziție. Încerc să găsesc soluții în pofida momentelor dificile, în ciuda accidentărilor, și nu mă gândesc la fereastra de transferuri”.
Viața personală și lupta cu sistemul
Fotbalul consumă enorm la acest nivel. „Am o pasiune pentru fotbal care depășește abilitățile mele. Uneori mă simt obosit de la atâtea meciuri, dar știu că trebuie să le urmărești ca să înveți. Dacă voi avea ocazia, o voi face, dar familia mea e prioritară, pentru că le dedic prea mult timp acestor oameni și deseori îmi neglijez îndatoririle de soț și tată. Și, din moment ce merită, uneori trebuie să te deconectezi și să nu te gândești prea mult la fotbal”.
O înfrângere cu scandal la Napoli, scor 1 la 3, a adus o reacție memorabilă. „Clubul are dreptul să facă ce consideră că este corect. Ca antrenor, nu voi veni niciodată aici să mă plâng, de dragul consecvenței, pentru că eu am o demnitate și o abordare diferită față de cea cu care mulți sunt obișnuiți. Nu mă interesează reputația mea sau să mă laud cât de bun sunt. Jucătorii trebuie doar să se concentreze pe joc. Încerc să schimb lucrurile, dar deocamdată lupt singur. Suntem mereu obișnuiți să plângem și să ne plângem și trebuie să evoluăm. Atâta timp cât sunt aici, voi face asta. Nu mă interesează ce cred alții despre mine”.
Când a fost provocat de Antonio Conte, a răspuns ca un adevărat domn. „Nu mă interesează ce zice Conte. Dacă suntem obișnuiți să facem scandal, vom face scandal, însă eu nu voi alege calea asta. Trebuie să transmitem valori. Poți juca fotbal fără să-l amesteci cu alte lucruri ce lasă anumite mirosuri. Oamenii trebuie să se bucure de acest spectacol, ei sunt cei care contează. Oricine spune mizerii o poate face fără nicio problemă. Noi trebuie doar să tragem tare și să fim la înălțimea așteptărilor”.
Ales antrenorul anului 2025 de Gazeta Sporturilor, el a descris perfect viața pe bancă. „Rezultatele sunt cele mai importante. Este ca o mașină de spălat care funcționează tot timpul și te lovești cu capul de toți pereții. Nu ai niciodată liniște și te afli mereu sub presiunea rezultatelor. Joci din trei în trei zile, nu ai timp nici măcar să antrenezi. Am trăit o astfel de experiență ca jucător și acum, în calitate de antrenor. E vorba însă despre altă strategie de gestiune, altă metodologie. Dar, cu ajutorul staff-ului și experienței dobândite ca jucător, reușesc să-mi creez confortul și să stabilesc niște priorități față de grup, de echipă, de club, de suporteri”.
V-ați gândit vreodată de ce refuză să critice arbitrajul? „Nu răspund la ceea ce spun alții, îmi exprim opinia. Poate există frustrare într-un alt context și nu sunt capabil să o gestionez. Trebuie să acceptăm criticile, echipa care conduce este cea mai contestată. Fotbalul e așa de o sută de ani. Trebuie să încetăm să fim moraliști. Au apărut astfel de cazuri în fiecare duminică, încă de când Maradona a marcat cu mâna la Mondial. Nimeni nu i-a spus nimic. Și noi, la Napoli, am fost nedreptățiți, o spun pentru prima dată, dar n-am reacționat așa. Vrem să fim competitivi, să continuăm pe acest drum. Poate unii nu sunt mulțumiți de ceea ce facem”.
În decembrie, când a revenit pe primul loc, le-a dat o palmă morală contestatarilor. „Știm cât de iubită e Inter în Italia. Continuăm munca, încercând să ne îmbunătățim jocul și să avem un sezon bun, în timp ce ne luptăm cu negativitatea și etichetele. Trebuie să continuăm conștienți și cu muncă grea. Acum cinci luni spuneați că ar trebui să terminăm pe locul 8 sau 10, că părem terminați. Noi muncim să ne arătăm valoarea. Cred că avem nevoie de puțin mai multă consecvență în tot, dar știm ce trebuie să facem și cum trebuie să facem. Uneori ne iese, alteori nu”.
Arta conversației și nașterea lui Special Two
Relația cu vestiarul a fost vitală pe tot parcursul campionatului. Lautaro Martinez, autor a 22 de goluri în 40 de meciuri, a avut nevoie de un impuls psihologic uriaș. „I-am făcut un semn: zâmbește. Este o chestiune de fericire și pasiune. Lautaro e un lider, uneori ceea ce simte ca responsabilitate îi întunecă gândurile și acestea devin negative. I-am zis «Ești cine ești, știi cât de mult muncești, ce reprezinți pentru noi și cât de mult te admirăm. Dar învață să zâmbești! Trebuie să zâmbească puțin mai mult. Se vorbește prea mult despre un jucător considerat unul dintre cei mai buni atacanți din lume și nu este just»”.
Presa italiană a numit stilul său inconfundabil „Chivulismo”. Iar după un 4 la 3 spectaculos cu Como, a explicat de ce nu poartă măști. „Vorbesc puțin despre mine, sunt aceeași persoană ca acum câteva luni. E nevoie de mai multă forță pentru a fi tu însuți decât pentru a te preface. Slavă Domnului, eu am reușit să-mi mențin un echilibru important între ceea ce sunt din punct de vedere uman și profesional. Fotbalul îți oferă posibilitatea de a purta o mie de măști, dar curajul adevărat e să alegi să nu le porți”.
„Nu vreau să comentez anumite lucruri, am vorbit deja prea mult. Fotbalul scoate la iveală latura mea negativă, așa că prefer să nu vorbesc și să las analizele pe seama experților. Însă, ceea ce trebuie să spun este că această echipă merită să fie lăudată pentru tot ce a realizat în ultimii ani”.
Discursul care i-a adus porecla de „Special Two” a fost fabulos și a redus la tăcere toți jurnaliștii. „Pot fi orice, dar eu nu sunt prost. M-am adaptat, s-au schimbat așteptările. Spuneau că sunt antrenor fără experiență, că vom terminăm pe locul 8, că o să mă dea afară după câteva etape și făceau lista cu cine ar fi venit în locul meu. În schimb, am mers mai departe datorită unui grup de bărbați și băieți care au avut ambiția de a fi competitivi”.
Generația actuală e privită extrem de lucid de fostul fundaș, mai ales după succesul cu Cagliari. „Dacă i-am simțit entuziaști pe jucători? Îi văd mereu cu capetele plecate. Eu îi numesc «generația cu o mână», pentru că au una ocupată cu telefoanele mobile și doar cu cealaltă fac alte lucruri”.
Chiar și despre ratarea Mondialului de către Italia a avut o opinie clară. „Problema nu sunt arbitrii. Dacă Italia n-a fost la Mondial de 11 ani este vina arbitrilor? Vorbim mereu despre aceleași lucruri chiar și după introducerea VAR. Ne plângem mereu, nu facem decât rău propriei echipe. Voi vorbi despre acest aspect atunci când un antrenor va recunoaşte că o decizie a fost în favoarea echipei sale. Dar nu am spus voi fi eu primul care o va face! Oamenii se plâng de fiecare dată când există greşeli, dar toţi putem progresa. Eu nu văd fantome, sunt concentrat pe ceea ce fac jucătorii mei. Am fost ales să găsesc soluţii, nu să mă plâng”.
Totul capătă sens când ne amintim de acea accidentare groaznică din 2010. „Nu mă gândesc niciodată la ce aș putea câștiga eu. Sunt o persoană care se gândește mereu la fericirea celorlalți. Nu mai am ego, poate l-am pierdut când m-am lovit la cap. În acea zi, am băut cafea cu moartea… Dar acum sunt mai rezistent, poate, pentru că am trecut prin momente grele, atât fizic, cât și mental. A doua mea viață este cea a unei alte persoane, mai bună decât cea de dinainte”. Cu Alessandro Bastoni ca stâlp în apărare și cu un record stabilit la Sassuolo, printr-un 5 la 0 istoric care a marcat cea mai categorică victorie în deplasare, românul continuă să scrie istorie într-un fotbal italian care nu iartă pe nimeni.
