Fostul mare fotbalist Cornel Dinu (77 de ani) a rupt tăcerea cu o intervenție de o duritate rară, după o lungă perioadă de absență din spațiul public. Președintele FRF, Răzvan Burleanu, a fost numit direct „măscărici”, Generația de Aur a fost criticată, iar Ianis Hagi a primit o ironie tăioasă.
Burleanu, făcut „măscărici”
Cornel Dinu și-a exprimat dezgustul total față de actuala conducere a Federației Române de Fotbal. Fără menajamente, l-a atacat direct pe Răzvan Burleanu, considerând că prezența sa la șefia fotbalului românesc este o problemă majoră. Dinu a mărturisit chiar că ar refuza o ofertă financiară uriașă pentru a lucra în structura actuală.
„Mie dacă mi-ar da 100.000 de euro pe lună, nu aș lucra în actuala federație cu Burleanu”, a declarat Dinu, continuând tirul la adresa președintelui FRF, pe care îl consideră vinovat pentru starea fotbalului. „O federație condusă de acest măscarici care este Burleanu. Ce a făcut la ultima adunare este inadmisibil. Nu are nicio legătură cu fotbalul.”
Ianis Hagi, bun doar „în familie”
Nici Ianis Hagi nu a scăpat de tirul lui „Mister”.
S-ar putea să vă placă și:
Întrebat care ar fi, în opinia sa, postul pe care fiul lui Gică Hagi ar da cel mai bun randament la echipa națională, răspunsul lui Cornel Dinu a fost scurt și acid: „în familie!”.
Dezamăgire totală față de Generația de Aur
Dinu s-a arătat extrem de dezamăgit de foștii săi elevi din Generația de Aur, reproșându-le pasivitatea față de conducerea FRF. V-ați fi așteptat la o asemenea reacție? E drept că singura excepție a fost Ionuț Lupescu, pe care l-a numit „prietenul și copilul meu”.
„Am o dezamăgire totală față de Generația de Aur, cu excepția prietenului și copilului meu, Ionuț Lupescu. Cred că există o anumită barieră morală și un era normal ca Gică Hagi, pentru ce a pățit Gică Popescu, băgat în închisoare pentru a nu fi un obstacol pentru corporatist. Gică Popescu a ajuns în pușcarie, o nedreptate groaznică”, a spus Cornel Dinu.
Lipsa foștilor mari jucători, problema de fond
Problema, în viziunea lui Dinu, pleacă de la structura de formare a jucătorilor și antrenorilor, unde foștii mari fotbaliști nu sunt implicați, spre deosebire de modelele de succes din străinătate.
Iar comparația cu Italia este elocventă. „Am vizitat centrele de formare Primavera, din Italia. Toate aveau ca responsabili cu echipele foști jucători de primă mână din fotbalul italian, ceea ce nu se întâmplă la noi. Și de aceea apare un Stoichiță director tehnic, un nu știu cine șef al școlii de antrenori, cum a fost Mircea Rădulescu, care a scos o pleiadă de diplome, nu de capacități fotbalistice.”
Până la urmă, concluzia sa este una sumbră pentru viitorul fotbalului românesc. „Convingerea mea este că stăm foarte prost în posibilitățile de a produce jucători de nivel internațional.”
