Istoric turc – dacă nu mergeau la Paris, veneau la București ca să fie în Europa

În preajma meciului Turcia – România, o perspectivă unică vine de la Dr. conf. Enis Sezai Tulça, un profesor de istorie turc în vârstă de 67 de ani de la Universitatea Galatasaray din Istanbul. Născut în Turcia, dar cu rădăcini adânci în Dobrogea, povestea sa de viață se împletește cu istoria țării noastre într-un mod spectaculos, bunicul său luptând și dispărând în armata română în timpul Primului Război Mondial.

Bunicul, dispărut în armata română

Legătura profesorului Tulça cu România este una de sânge și de istorie. El însuși a detaliat originile familiei sale. „Pe linie paternă, suntem o familie originară din Dobrogea, din Isaccea. Bunicul meu, Sezai İsmail, a dispărut în armata română în octombrie 1916, în timpul ofensivei bulgarilor spre Babadag”, a povestit istoricul. Iar povestea nu se oprește aici. „Fratele său, unchiul tatălui meu, Ali Sabri İsmail, a fost căpitan în armata română. Era în cavaleria regală, aghiotant al Reginei Maria și asociat Regimentului 4 Roșiori cu monarhia prin persoana principesei Maria”.

Tatăl său, Cavit Sezai, a emigrat în Turcia în 1924, la vârsta de 11 ani, unde a preluat numele Tulça odată cu legea numelor de familie din 1934. Enis Tulça s-a născut la Istanbul în 1958, a studiat la Montpellier, în Franța, și a avut o carieră diplomatică ce a inclus posturi la Atena și Paris, înainte de a se dedica vieții academice.

„Cea mai bună percepție din Balcani”

Dincolo de istoria personală, cum stau lucrurile, pe bune, la nivel de percepție generală? Profesorul Tulça oferă un răspuns tranșant și surprinzător de pozitiv. „În Turcia, percepția despre România și despre români este foarte pozitivă, bineînțeles. Pot spune că este cea mai bună percepție pe care turcii o au despre o țară din Balcani”, afirmă el.

Argumentul său este legat de un aspect definitoriu al statului român. „Toleranța României față de minorități, indiferent care sunt acestea, este unică, în sens pozitiv, în toți Balcanii”.

Viziuni comune, cu excepția Israelului și Moldovei

Relațiile dintre cele două state au fost, în general, bune încă din 1878, iar parteneriatul strategic actual este deja în al 12-lea an. Și totuși, există și puncte unde lucrurile stau puțin diferit. „Pot nota în prezent un punct de vedere diferit între cele două țări: Israelul”, a menționat Tulça, făcând referire la relațiile tensionate pe care Turcia le are cu statul israelian.

Apoi, mai e un subiect istoric sensibil. „Apoi, există mereu celebra sabie a lui Ștefan cel Mare din secolul al XV-lea, aflată la Palatul Topkapı”. Istoricul a povestit cum, în 2012, a contribuit la negocierea textului de prezentare a sabiei, dar obiectul a rămas la Istanbul. „Dar sabia este în continuare la Topkapı; cred că turcii au oferit o copie în perioada președintelui Süleyman Demirel, în timpul unei vizite în România”.

În privința Mării Negre, viziunea este comună, grație Tratatului de la Montreux (acordul din 1936 care oferă Turciei controlul strâmtorilor Bosfor și Dardanele). Însă o altă posibilă divergență apare la granița noastră. „În privința Moldovei, este posibil să avem puncte de vedere diferite, mai ales legat de găgăuzi, dar nu cred că sunt lucruri grave”.

Bucureștiul, o poartă spre Europa

Ca istoric, Tulça explică și de ce, spre deosebire de greci sau bulgari, românii nu ocupă un loc proeminent în manualele de istorie turcești ca inamici tradiționali. Conflictele au existat, dar nu au avut aceeași anvergură. Ba chiar, apariția statului român a fost privită favorabil de elitele otomane. „Chiar și înainte de independența României, elitele de la Istanbul vedeau favorabil apariția unui nou stat în această zonă, între ruși și turci”.

Mai mult, după 1878, capitala României devenise un reper. „După 1878, elitele turce, dacă nu puteau merge la Paris sau Londra, mergeau la București pentru a fi în Europa – aceasta era percepția”.

Cu inima împărțită la meci

Joi, profesorul va fi prezent pe stadionul lui Beșiktaș pentru „derby-ul” Turcia – România și recunoaște că va trăi un moment cu totul special. „Este adevărat, voi fi la un meci în care, pentru prima dată în viața mea, cele două imnuri naționale vor însemna foarte mult pentru mine”.

Susținător al clubului Galatasaray și fost sportiv, Enis Tulça știe că, istoric, palmaresul înclină spre România, dar naționala Turciei a progresat recent. Indiferent de rezultat, meciul are o valoare simbolică, amintind de prima confruntare dintre cele două națiuni, pe 26 octombrie 1923, cu doar trei zile înainte de proclamarea Republicii Turcia.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyȘoferii de mașini electrice vor găsi încărcare la peste 100 de magazine PENNY până la finalul lui 2026BravonetAngelina Jolie a apărut la un club de box din Harkov. Knox s-a antrenat acolo cu sportivi ucraineniLylaHoroscop 8 septembrie 2026. Pești și Berbec, atenție la grabă și promisiuniRevista IoanaCând au rost suplimente pentru prostata și când pierdeți timpFinanciarulCronos anunță o pierdere nerecuperată de 9,19 milioane de dolari după exploitul Tectonic. Fondurile ieșiseră deja din lanțNews24Autostrada A10 Sebeș-Turda cedează din nou la km 66. Restricțiile din iulie sunt încă în vigoare