Ion „Liță” Dumitru, în vârstă de 76 de ani, a revenit recent în țară din Statele Unite și are un mesaj clar pentru lumea fotbalului de la noi. Fostul mare internațional, cu 442 de meciuri și 64 de goluri în prima ligă, este nemulțumit că nu a fost inclus în topurile recente ale celor mai buni jucători autohtoni.
Planul lui Lita Dumitru pentru tinerii fotbalisti
Într-o discuție amplă relatată marți după-amiază de Gsp, fostul mijlocaș central a explicat motivele din spatele apariției sale publice. „M-ați prezentat ca unul dintre cei mai mari fotbaliști… Îți mulțumesc foarte mult. Dar în discuțiile publice lucrurile astea nu prea le văd, pentru că se fac niște alegeri, de către diverși oameni de fotbal, și nu prea apar eu în respectivele topuri. Și am zis eu așa: oamenii care nu se văd, se uită. Și atunci, datorită faptului că băieții m-au uitat, nu vreau să mai fiu uitat. Fiecare om pe pământul ăsta avem o viață, ne-o terminăm. Atunci, ce o să mai facă? Să nu mă mai pună deloc?! Nu mi-a convenit. Au fost selecționate în care n-am apărut pe nicăieri. Eu sunt mulțumit de ceea ce am realizat în fotbalul românesc, și în general în viață. Acum am revenit în România, și nu degeaba.”, a declarat Liță Dumitru în studio.
Iar planul său nu implică preluarea unei echipe de seniori din Superliga. Fostul jucător, desemnat de două ori „Jucător român al anului”, vrea să se ocupe exclusiv de șlefuirea talentelor. „Nu vreau să fac o echipă de fotbal, pentru că nu am banii necesari să investesc, să țin o echipă. Eu vreau să fac antrenamente specifice, speciale, individuale, cu copii care vor să ajungă fotbaliști. Și cred că am destui fotbaliști care au jucat și joacă în Divizia A, pe care eu i-am luat și i-am crescut. Printre ultimii, pot să spun, Cîmpanu, care e în China acum, care a fost pe la Botoșani. I-a omorât pe chinezi! Am văzut că joacă foarte bine și se simte bine în China.”, a explicat tehnicianul care în 1999 devenea campion în Siria cu Al Jaish.
Problema de baza din fotbalul intern si lipsa ofertelor
Dar ce le lipsește, până la urmă, tinerilor din ziua de azi? „Da. În primul rând, trebuie să-i învățăm lucrurile elementare: cum se lovește mingea. Ca la școală, copilul trebuie să învețe prima oară abecedarul. Când ai învățat abecedarul, abia atunci începi să treci clasa a doua, clasa a 3-a, clasa a 4-a și mergi mai departe. Noi nu mai avem abecedar în fotbalul românesc! Jucătorii nu mai știu lucrurile elementare!”, a punctat fostul internațional.
Statistica e implacabilă.
Deși are în spate o carieră impresionantă, cu 51 de meciuri și 13 goluri în Cupa României, plus prezența pe teren la Mondialul din 1970 (unde a jucat în meciurile cu Anglia scor 0-1, Cehoslovacia scor 2-1 și Brazilia scor 2-3), cluburile de tradiție l-au ignorat. Întrebat dacă a primit telefoane după experiența recentă de la Chiajna pentru a oferi expertiză, răspunsul a fost tăios. „Nu. Nici Rapid, nici Steaua, unde am jucat. Nici unii, nici ceilalți nu m-au băgat în seamă.”
Sa fie acesta inca un semn al prapastiei dintre generatii in fotbalul romanesc? Cert e că Dumitru simte o dezamăgire profundă la nivel personal. „Sigur că da! La Rapid a fost copilăria mea și am învățat fotbal la Rapid, iar la Steaua a fost marea performanță. Ca să revin, eu nu mă vait pentru faptul că n-am fost invitat la emisiuni, pentru că am fost invitat, dar am observat că dacă mai rămân în afară țării, deveneam ușor, ușor uitat.”
Comparatia cu Hagi si afirmatia despre Beckham
Numai că fostul decar nu se sfiește să își ceară locul în ierarhia fotbalului românesc. „Păi, dacă nu sunt în primii 5 fotbaliști ai României, înseamnă că n-am jucat fotbal!”, a afirmat el răspicat. „Eu pot să spun vreo 10-15 nume de clasă: Gică Hagi, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu, Dobrin, Balaci… Sunt destui fotbaliști. Dar eu sunt cel mai complet fotbalist pe care l-a avut vreodată România! Loveam mingea cu ambele picioare, și încă o mai lovesc, cu toate suprafețele picioarelor. Și a fost un avantaj pentru mine, nu pierdeam secunde. N-am fost un jucător rapid pe 100 de metri, dar pe 10 metri mă băteam cu toată lumea. Aveam explozie, aveam și alunecări, aveam de toate. Și de fiecare dată mi-a plăcut să lucrez la mine, să vin cu ceva nou. De exemplu, eu nu loveam mingea cu capul, adică nu dădeam goluri cu capul din centrări. Și am început să exersez asta! Însă…”
La capitolul respect, Dumitru îi recunoaște meritele „Regelui”, dar aduce în discuție contextul diferit de pe piața de mercato a vremii. „Gică Hagi este, într-adevăr, cel mai bun fotbalist pe care l-am avut vreodată noi. Dar vreau să spun că ei au avut și posibilitatea să meargă afară, să joace, și au putut să se exprime senzațional. Au avut altă expunere. Jucau cu echipele puternice din Europa meciuri amicale, erau în directă legătură cu echipele din Europa. Și atunci când jucau în cupele europene, au știut să facă ceea ce au făcut. Și felicitări, bravo lor, îi respect!”
Întrebat cât ar fi valorat astăzi, Liță Dumitru (jucător care pe 28 septembrie 1977 îl înfrunta direct pe Johan Cruyff în dubla Steaua – FC Barcelona din Cupa UEFA) a oferit o perspectivă inedită. „Nu știu, dar sunt convins că ajungeam mult mai mare decât Beckham. Dacă puteam să joc afară, dacă îmi dădeau voie, cum a jucat Hagi, de exemplu, la Real Madrid, la Barcelona, la Galatasaray. Cred că eram de categoria celor de la Steaua care au plecat afară.”
Cât despre cea mai bună echipă din istoria României, tehnicianul are o singură variantă. „Cea mai bună echipă din România a fost Steaua ’86, deși noi, la Steaua anilor ’70, aveam fotbaliști de mare calitate. Steaua ’86 a cucerit Cupa Campionilor și a avut posibilitatea să se dezvolte. Formată deja, i-a adus pe Pițurcă și pe Boloni și au făcut performanță. Posturile erau ocupate de câte doi jucători valoroși și au avut de unde să aleagă”, a rememorat fostul mare internațional, care a bifat ultima sa apariție în prima ligă pe 19 iunie 1988, într-un meci Steaua – Rapid încheiat cu scorul de 5-0.
Lasă un comentariu