Marcel Coraș, fostul mare atacant al naționalei, este dărâmat de vestea morții lui Mircea Lucescu. Ajuns la 66 de ani și cu mari probleme de sănătate, Coraș îl consideră pe „Il Luce” mai mult decât un simplu antrenor, numindu-l fără ezitare „zeul fotbalului românesc” și „tatăl din fotbal”. Durerea este cu atât mai mare cu cât, din cauza unei operații recente, nu poate fi prezent la funeralii.
Zeul fotbalului românesc
Fostul atacant a aflat cumplita veste de la știri, mărturisind că a anticipat deznodământul încă de la primul comunicat al spitalului, care anunța probleme grave. Pentru el, dispariția lui Lucescu este o pierdere personală imensă, o rană adâncă lăsată de omul care i-a marcat cariera într-un mod decisiv.
„Pentru mine, Mircea Lucescu a fost zeul fotbalului românesc! Și așa va fi cât am să trăiesc! Nu pot să uit că m-a adus la națională de la UTA, din Divizia B, pe vremea când aveam fotbaliști, nu glumă! Păi atunci aveam trei echipe, Craiova, Steaua și Dinamo, care se puteau bate cu oricine în Europa. Când am venit la lot, în 1982, nici nu îndrăzneam să-l privesc, abia așteptam să mă bage în seamă, să vorbească cu mine. A fost un risc, dar mi-a dat încredere și asta a contat enorm pentru mine. A fost imens, un antrenor cum n-o să mai avem! Și de aceea mi-e cu atât mai greu. Fiindcă mi-a murit tatăl din fotbal!”, a declarat Coraș, copleșit de emoție.
Ultima discuție și un presentiment sumbru
Și legătura dintre cei doi era una specială, chiar dacă nu se mai văzuseră de foarte mulți ani. Cei doi vorbeau frecvent la telefon, cam o dată pe săptămână, după ce Lucescu l-a sunat să se intereseze de starea lui de sănătate.
„M-au invitat cei de la Federație să dau lovitura de start la amicalul cu Irlanda de Nord, din 2024. Dar din cauza problemelor de sănătate, nu am putut să vin. Aflând că sunt bolnav, nea Mircea m-a sunat, m-a întrebat cum sunt, ce am, mi-a zis să am grijă de mine. Și de atunci am reluat legătura, vorbeam cam săptămânal”, povestește fostul internațional.
Cum a decurs ultima lor conversație? E drept că sună aproape premonitoriu. Discuția a avut loc joia trecută, cu o zi înainte ca Lucescu să fie externat, însă infarctul a schimbat totul. Coraș își amintește că antrenorul părea măcinat de griji înainte de meciul cu Turcia: „Discutam cu el chiar înainte de acel baraj, i-am urat sănătate, că știam prin ce trecuse. Și mi-a zis: «despre sănătate vorbim după meciul cu Turcia». Parcă știa ce avea să se întâmple. Era bolnav, obosit parcă, dezamăgit de ce era la națională, îngrijorat că are prea puțin timp cu jucătorii, să pregătească barajul. Îmi spunea toate astea”.
Regretul uriaș al fostului atacant
Dar cea mai mare durere a lui Coraș, dincolo de șocul veștii, este că nu-și poate lua rămas bun. Problemele sale de sănătate îl țintuiesc la pat. Suferind de gonartroză la ambii genunchi, a suferit o operație pentru implantarea unei proteze la genunchiul stâng în urmă cu două săptămâni (urmează și cel drept peste 3-4 luni) și este în plină perioadă de recuperare.
„Normal că mi-aș fi dorit să vin măcar la înmormântare, să fiu alături de Răzvan, de doamna Neli, de toată familia. Aș goni cu 300 pe oră, dacă aș putea. Dar abia mi-am pus proteza la genunchi și deocamdată sunt în recuperare. Merg greu și prin casă, cu cârje. Regret enorm că nu pot să fiu acolo. Dumnezeu să-l odihnească! Abia acum o să înțelegem, probabil, cât de mare a fost nea Mircea, nu doar în fotbalul românesc, dar și în cel european și mondial”, a mai spus Coraș.
Retras de 13 ani, dar cu ochii pe fotbal
Marcel Coraș s-a retras din fenomen de 13 ani, activând în ultimul timp în domeniul construcțiilor.
Ultimul contact a fost la Gloria Arad.
Până la urmă, deși UTA, echipa care l-a lansat, nu i-a cerut niciodată ajutorul, el a rămas un observator atent al fotbalului. Numai că viziunea sa este una destul de critică: „mă uit în continuare la meciurile din campionatul intern sau la cele din celelalte competiții europene. Chiar dacă fotbalul, mai ales la noi, nu mai e deloc cum era pe vremuri, nu mai are calitate!”.
Lasă un comentariu