Naționala de handbal masculin a României a pierdut returul cu Turcia, scor 31-37, și a ratat calificarea pentru dubla cu Norvegia, care ar fi dus la Campionatul Mondial din 2027. Deși câștigaseră în deplasare cu 37-32, tricolorii au cedat inexplicabil la Buzău, pierzând la general cu 68-69. Meciul a marcat și finalul mandatului pentru selecționerul George Buricea, al cărui contract expiră pe 28 aprilie.
O echipă decimată de absențe
Cum s-a putut ajunge aici, de la un avantaj de cinci goluri la un eșec total în doar trei zile? La prima vedere, explicațiile stau în numeroasele absențe. Față de meciul tur, României i-au lipsit portarul Dan Vasile (ruptură musculară) și pivotul Andras Szasz (întindere la ligamente), ambii piese de bază. Mai mult, Daniel Stanciuc a jucat cu o entorsă suferită la ultimul antrenament, intrând pe teren doar pentru că a insistat să ajute echipa.
Dar lista e mult mai lungă. Pe lângă cei trei, Buricea nu i-a putut folosi nici pe Ionuț Iancu, Demis Grigoraș, Călin Dedu și Robert Nagy, toți accidentați. În total, față de ultimul meci de la EURO 2026, au lipsit 8 jucători. Din acest motiv, pe postul de pivot au fost folosite variantele 4 și 5, Bogdan Oancea și Bogdan Rață, iar în poartă au intrat soluția a treia, Vlăduț Rusu, și a cincea, Denis Ștefan.
Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, alți trei jucători importanți au refuzat convocarea: Robert Militaru, Daniel Racoțea și Dragoș Hanțaru. Doi dintre ei nu au uitat condițiile slabe oferite de FRH înaintea plecării la EURO 2026 (cazare și masă proaste, antrenamente într-o sală cu instalația de căldură defectă), în timp ce interul vasluian a fost nemulțumit de minutele puține jucate la națională.
Gafa lui Buricea și ultimul meci pe bancă
Dincolo de absențe, selecționerul George Buricea a avut și el partea sa de vină. I se reproșează că nu a reușit să-și țină jucătorii concentrați în tur, când echipa a avut un avans de 8-9 goluri, dar și că nu a putut controla relaxarea mentală a echipei înainte de returul de la Buzău. V-ați gândit vreodată cum e să crezi că ești deja calificat?
Momentul culminant a fost însă la ultimul time-out din meciul retur, când Buricea le-a transmis jucătorilor că la o diferență de minus 5 goluri echipa se califică datorită golurilor mai multe marcate în deplasare. O greșeală de regulament, deoarece la acel scor s-ar fi executat aruncări de la 7 metri. Selecționerul a clarificat ulterior situația.
„Exprimarea mea a fost greșită. Antrenorul federal, Răzvan Udriștoiu, ne-a spus și la pauză, că dacă se termină partida la minus 5 goluri, vor fi aruncări de la 7 metri. Eu am vrut să le spun să nu pierdem mingea, să nu le mai dăm șansa unui atac și să aruncăm în ultimele secunde. Jucătorii știau, poate și din acest motiv nici nu m-au corectat, tensiunea fiind foarte mare. Problemele handbalului românesc sunt mult, mult mai mari”, a declarat George Buricea.
După meci, la vestiare, selecționerul și-a luat adio de la jucători: „Îmi pare rău de ce s-a întâmplat, am avut doi ani buni împreună și nu este corect ce s-a întâmplat în final”.
Salarii de mii de euro, performanță zero
Eșecul cu Turcia scoate la iveală o problemă mult mai adâncă a handbalului masculin românesc. E drept că jucătorii au părut obosiți, unii (precum Gabriel Ilie și Liviu Caba) cerând schimbare după doar 10 minute, pe motiv că nu au ritm de joc de aproape 3 luni. Numai că, dincolo de scuze, cifrele din contracte sunt în totală contradicție cu rezultatele.
RecomandăriAC Milan pierde cu Cagliari scor 1-2 și rateaza Liga Campionilor. Echipa termina pe locul 5 în Serie A
Aici e marea problemă: subperformanța este plătită regește, cu salarii de 6.000, 8.000 sau chiar 10.000 de euro pe lună, majoritatea din bani publici. Este o „crimă sistemică”, pentru că la fel de bine plătiți sunt și antrenorii sau șefii de cluburi, fără ca nimeni să-i evalueze pentru rezultate.
Banii nu vor juca niciodată.
Un sistem învechit care refuză schimbarea
Prin înfrângerea cu Turcia, întreg handbalul românesc ar trebui să înțeleagă că face parte dintr-un sistem greșit și învechit. Nu doar selecționerul e de vină. Toți trebuie să-și asume acest eșec, de la jucători la conducători. Handbalul pe care îl jucăm noi e greu de privit și extrem de departe de ce se întâmplă la turneele finale, în special la viteza de execuție și numărul de greșeli neforțate.
E nevoie de un plan național pentru redresare, de răbdare și de investiții masive la nivel de copii și juniori. Oare câte cluburi respectă regula care le obligă să aloce 30% din buget pentru sectorul juvenil? Așa au procedat țări precum Ungaria, Polonia și Slovenia, iar rezultatele se văd.
Pe 24 aprilie vor avea loc alegeri la federație. Mulți dintre cei responsabili de starea actuală vor clama din nou „Vrem schimbare!”, dar, hai să fim serioși, schimbarea ar trebui să înceapă chiar cu ei. Toți spun că vor binele handbalului, dar pare că niciunul nu și-a depășit mai întâi binele propriu.
Lasă un comentariu