Echipa feminină de tenis de masă a României a revenit în țară noaptea trecută, în jurul orei 01:00, aducând acasă prima medalie mondială colectivă după o pauză de 26 de ani. Tricolorele au cucerit bronzul la Campionatul Mondial de la Londra, fiind învinse pe tablou doar de invincibila China, formație care și-a adjudecat al șaptelea titlu mondial consecutiv.
Bucuria performantei umbrita de restante financiare
Fetele au fost aplaudate la scenă deschisă chiar în avionul de întoarcere, iar pe aeroportul din Otopeni au fost întâmpinate cu flori. Numai că, dincolo de zâmbete și medalii, realitatea sportului românesc lovește din nou. Așa cum a obținut detalii Gsp direct de la aeroport, jucătoarele au reclamat la unison un fapt revoltător. Statul român nu a mai premiat performanțele de la tenis de masă de aproximativ doi ani.
Statistica e implacabilă.
Bernadette Szocs, actualul număr 1 al României și legitimată la CSA Steaua București, a pus punctul pe i încă de la sosire. „Ar fi frumos [să primim banii], sunt foarte mulți bani de luat, dar nu mai vreau să comentez. Am spus-o și după Campionatul Național, nu am nimic de adăugat. Am spus-o o dată, cred că s-a înțeles foarte bine. Așteptăm premierile. Muncim, dar o facem și din plăcere. Iubesc ceea ce fac și nu aș da pentru nimic tenisul de masă. Vreau să menționez și clubul meu, care m-a susținut de fiecare dată. Chiar avem pregătirea necesară pentru sportul de performanță”, a declarat sportiva în fața jurnaliștilor prezenți.
Tot ea a vorbit și despre greutatea acestui bronz obținut la Londra (o performanță uriașă pentru lotul tricolor). „Un vis devenit realitate. Nu am cuvinte, am făcut din nou istorie. Sunt tare mândră de rezultatul pe care l-am obținut și de acum încolo sper să aduc și rezultate mai bune”, a completat Szocs.
Semnalul de alarma tras de veterana echipei
Și totuși, cea mai tăioasă reacție a venit de la Elizabeta Samara. Ajunsă la 37 de ani, veterana lotului național a explicat exact cum stau lucrurile când muncești la cel mai înalt nivel fără să îți primești drepturile.
„Ideea este următoarea: eu, personal, încă am motivație să mai joc, să mai lupt, dar și motivația aceea vine și, puțin, financiar. Este munca noastră de zi cu zi și de doi ani nu am mai primit nici măcar o premiere, să fie acolo. Nimic! Câștigăm, stăm în sală cu orele, ne accidentăm, ne refacem, ne recuperăm. E nevoie și financiar, altfel joci de plăcere, dar și plăcerea aceea se cam duce. Am mulți bani de primit. Nu zic cât, dar mulți. Și fetele de la alte sporturi. Sper să primim cât mai curând. Nu știu cum ar face [politicienii], cum ar reacționa ei dacă ei ar câștiga ceva și nu și-ar primi banii. Noi sperăm să primim. Așa cum am mai zis, încă avem motivație, dorință, plăcere, dar neprimind de doi ani, se cam duc. Cel puțin la mine. Nu mai sunt tânără. Aș vrea să mai joc doi ani, încă mai e motivație, dar foamea trece prin stomac”, a tunat Samara la flash-interviul de la sosire.
Să fie acesta începutul sfârșitului pentru actuala generație de excepție a tenisului de masă românesc? E clar că fetele au nevoie de susținere reală, nu doar de buchete de flori la aeroport. Până la urmă, performanța cere sacrificii, iar Samara a detaliat și parcursul infernal pe care l-au avut la turneul final.
„Este prima mea medalie mondială pe echipe. Ca să fiu foarte sinceră, acasă, când am văzut grupa noastră, grupa morții, China, Taipei și Coreea, am spus: «Băi, să câștigăm măcar un meci, ca să ne fie puțin mai ușor până în sferturi». Dar când am văzut că meci de meci am jucat nu bine, ci foarte bine, am ieșit pe 2 în grupă și când am văzut că în 8 nu jucăm cu Germania, ci cu Franța, că jucăm cu Olanda, Egipt și Franța la medalie… Mmm, eu mi-am spus mie că este o șansă unică, realizabilă”, a povestit jucătoarea.
Lipsa de apreciere poate distruge motivatia
Iar lucrurile nu se opresc aici. Andreea Dragoman a completat tabloul unei nopți dulci-amărui pentru sportul românesc. Bucuria recunoașterii din partea oamenilor simpli contrastează puternic cu indiferența autorităților.
„Este ora 1 noaptea, venim după un concurs greu, dar ne bucurăm când suntem așteptate cu flori, de atâta lume care ne-a susținut și ne este alături. Aplauzele din avion? Nu ne așteptam să se știe deja că am adus această medalie pentru România. Ne bucurăm acest lucru foarte tare. E un sentiment greu de descris, nu putem descrie în cuvinte. Nu se întâmplă asta în fiecare zi, nici măcar în fiecare an. S-a întâmplat după 26 de ani, pentru noi prima dată. Suntem mândre de noi, este un sentiment unic. Am avut rezultate și vin în continuare, cum am adus și această medalie, dar recompensa încă nu a venit. S-ar putea să se piardă și motivația din cauza asta, că nu primim recompensa și nu suntem apreciate. Cred că este vorba despre un pic de implicare. Dacă se vrea, cred că se poate”, a subliniat Dragoman.
Acum, mingea este în terenul ministerului și al factorilor de decizie. Jucătoarele se vor întoarce curând la antrenamentele de la cluburi, pregătindu-se pentru următoarele etape din circuitul internațional de tenis de masă.
Lasă un comentariu