Anca Grigoraș a explicat cum s-a născut centrul de la Onești, după eșecul din 1968

Anca Grigoraș (68 de ani), responsabilă cu Relațiile Internaționale în cadrul FRG și vicecampioană olimpică în 1976, a legat direct apariția centrului de la Onești, județul Bacău, de criza produsă după ce România nu s-a calificat cu echipa la Jocurile Olimpice din 1968 de la Mexico City.

Consecința a fost imediată: Maria Simionescu (antrenoare și arbitră internațională) a pus în mișcare un proiect care a adunat la Onești cele mai bune gimnaste foarte tinere și antrenori din mai multe centre ale țării. Grigoraș a explicat pentru Gazeta Sporturilor că ratarea calificării a alarmat lumea sportului, iar ideea a fost să se construiască o generație nouă de jos, într-un singur loc, cu condiții cât mai bune.

Sistemul compact de la Onești

Aici stă miza reală a momentului. Primul 10 al Nadiei Comăneci nu apare în această poveste ca un accident de talent, ci ca efectul unui sistem. Oneștiul a fost gândit ca un centru compact: oraș mic, cu liceu, sală nouă de gimnastică și spital aproape, toate într-un perimetru redus, tocmai pentru ca pregătirea și refacerea să fie legate între ele.

Maria Simionescu a adus antrenori din Cluj, Timișoara, București și Bacău și le-a oferit locuințe. Pentru partenerii lor de viață au fost găsite și locuri de muncă. În acest mecanism a intrat și soțul ei, Gheorghe, care a primit postul de director de școală. Cum relatează GSP, acesta a fost unul dintre instrumentele prin care nucleul tehnic a fost mutat și stabilizat la Onești.

Grigoraș a descris acest model ca pe o centralizare care a schimbat complet ritmul de lucru. Dacă înainte exista un singur antrenament pe zi, la Onești s-a trecut la un antrenament zilnic de bază și încă două sau trei ședințe complementare pe săptămână, programate după-amiaza. Dimineața intrau în program școala, baletul, pregătirea fizică sau învățarea unui element nou. Iar baletul era susținut chiar de Maria Simionescu.

De ce a contat schimbarea de vârstă

În același timp, gimnastica feminină trecea printr-o schimbare importantă de profil. Pentru același sport și aceeași echipă, diferența era de 11 ani.

Grigoraș a arătat că atunci scădea vizibil vârsta participantelor, iar finalele pe aparate aveau o concurență foarte concentrată, fără limita de maximum două gimnaste din aceeași țară. Asta însemna că o singură națiune putea ocupa masiv o finală, semn al unui nivel foarte ridicat și al unei lupte în care România trebuia să răspundă repede.

Grupa din care a ieșit Nadia Comăneci

În acest cadru au ajuns la Onești și Martha Karolyi și Bela Karolyi. Bela, prezentat de Grigoraș ca fost atlet, handbalist și decatlonist, a format acolo o nouă grupă de gimnaste, cu patru ani mai tinere decât generația Ancăi Grigoraș. Din acea grupă făcea parte și Nadia Comăneci.

Pe 18 iulie 2026 s-au împlinit 50 de ani de la 10-le perfect reușit de Nadia Comăneci la Montreal în 1976, iar această bornă readuce în prim-plan drumul început după eșecul din 1968, când Oneștiul a devenit locul din care a fost construită generația următoare.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaPărinții pot sesiza școala dacă profesorul le umilește copilul când îi anunță notaFinanciarulȚinta de deficit de 6,2% a României pentru 2026 depinde de încasarea până la 31 decembrie a 4,23 miliarde de euro din granturi încă în evaluareNews24Iaurturi vândute ca produse din lapte de capră aveau și lapte de vacă în două din 13 probeGetPonyParchetul din Arad indică 100 de persoane cu mașini contractate și nelivrate. Polițiștii au pus sechestru pe bunurile administratoruluiBravonetJudecarea contestației lui Daniel Neacșu la executarea despăgubirilor pentru Emy Alupei și părinții ei a fost suspendatăLylaCe alimente poți alterna pentru sănătatea tenului și cum le combini în mese