Juninho Pernambucano, legendarul fotbalist brazilian ajuns la 51 de ani, a trecut printr-o transformare de-a dreptul incredibilă. Maestrul loviturilor libere, procedeu care l-a consacrat, s-a retras din viața publică și puțini l-ar mai recunoaște astăzi pe stradă.
De nerecunoscut după retragere
Fosta vedetă a celor de la Lyon a dispărut complet din lumina reflectoarelor după ce a demisionat în 2021 din funcția de oficial al clubului francez. Se pare că realitatea din spatele conducerii unui club nu a fost pe placul său. Iar dezamăgirea sa este evidentă. „Lyon și-a pierdut identitatea. Nu mai recunosc acel club. Eram ca o familie, acum e diferit”, a declarat brazilianul într-un interviu.
O carieră plină de trofee
Parcursul său fotbalistic a început la Sport Club Recife, a continuat la Vasco da Gama, iar în 2001 a făcut pasul cel mare spre Europa, la Lyon. Acolo a început, pe bune, ascensiunea sa. Pe vechiul „Stade de Gerland” a petrecut opt ani de vis și a câștigat șapte titluri de campion al Franței, în cea mai bună perioadă din istoria clubului (epoca de glorie a „Les Gones”).
După plecarea de la Lyon, a mai jucat la clubul qatarez Al-Gharafa, s-a întors la Vasco da Gama în două rânduri, unde și-a și încheiat cariera în 2014, și a avut o scurtă aventură la NY Red Bulls. De-a lungul carierei, a strâns nu mai puțin de 25 de trofee, devenind unul dintre cei mai titrați jucători ai generației sale. Pentru naționala Braziliei are 40 de prezențe și șase goluri.
S-ar putea să vă placă și:
Regele loviturilor libere
Dar dincolo de trofee, Juninho va rămâne în istorie pentru execuțiile sale. V-ați gândit vreodată cum ar fi să marchezi 75 de goluri din lovitură liberă?
El a reușit această performanță incredibilă până în 2012, devenind un recordman absolut. Din cele 100 de goluri înscrise pentru Lyon, 44 au fost din faze fixe. Cifrele vorbesc de la sine.
Un mesaj misterios pentru fani
Astăzi, Juninho se dedică vieții de familie, deși nu este foarte clar cu ce se ocupă exact. Cea mai recentă postare a sa de pe Instagram este un manifest personal, destul de misterios, care lasă loc de multe interpretări.
„Sunt undeva acolo, fără a simți nevoia să aparțin vreunui grup. Urăsc bârfele și bârfitorii. Să observ ce este printre rânduri, cum ar fi manipularea, manipulatorii, agresiunea pasivă și „umbrele” umane, este dificil, dar în același timp eliberator. Prietenii îi pot număra pe degetele de la o mână, și nici măcar nu este neapărat așa. Îmi iubesc propria companie și nu mă tem de „partea mea întunecată”, dimpotrivă. Continuu să fac ceea ce am făcut întotdeauna bine, am grijă de oameni, chiar dacă ei nu știu asta. Îmi place să creez și să ajut la găsirea soluțiilor pentru probleme complexe, dar în ceea ce privește ierarhia socială sau „umană”, nu mă numărați. Respect doar ierarhia care decurge din funcție. Pentru curioși, poate voi lucra în bucătărie, singur sau undeva altundeva, vă voi anunța. Și dacă cineva vine la mine doar pentru a răspândi prostii, să se ducă naibii. Numărul urmăritorilor mei nu mă interesează, cel mai important pentru mine este umanitatea fiecăruia dintre noi. Și încetați să-i susțineți pe cei care compară constant oamenii și situațiile. Aceasta este o trăsătură a invidioșilor. Mai degrabă învățați de la cei care sunt mai buni. Analizați, dezvoltați-vă și nu vă comparați, pentru că întotdeauna va exista cineva mai bun în orice domeniu al vieții.”
