Atmosferă apăsătoare pe Arena Națională. Gheorghe Hagi, vizibil devastat, a sosit miercuri în jurul orei 17:00 pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Mircea Lucescu. „Regele” nu și-a putut stăpâni lacrimile în fața catafalcului celui care i-a fost mai mult decât un antrenor.
„Regele”, copleșit de durere
Momentele au fost de-a dreptul sfâșietoare. Hagi a depus o coroană cu un mesaj simplu, dar plin de încărcătură: „Vei fi mereu în sufletele noastre”. Apoi, în fața sicriului, pur și simplu s-a prăbușit. Nu a mai putut rosti niciun cuvânt preț de câteva minute, plângând în tăcere.
L-a îmbrățișat apoi îndelung pe Răzvan Lucescu, încercând să-i ofere o consolare pe care el însuși părea să nu o găsească. Abia la ieșire, cu ochii încă în lacrimi, a reușit să spună câteva cuvinte pentru presă. „Nu îmi vine să cred. A fost pentru mine atât de important în viață. O persoană atât de dragă, care a avut încredere în mine de la început. M-a susținut mereu când trebuia”, a mărturisit Hagi.
Iar cuvintele sale au continuat să curgă, pline de durere. „E mai mult decât un antrenor care a făcut performanță la un nivel istoric. E un moment greu, îmi pare rău, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”
S-ar putea să vă placă și:
„Am fost un copil pe care l-a crescut”
Pentru Hagi, Mircea Lucescu a fost o figură paternă, un mentor care i-a ghidat primii pași în marea performanță. Relația lor a depășit cu mult granițele terenului de fotbal. Cum altfel poți explica o asemenea durere?
„A fost un părinte, un profesor, am luat multe de la dânsul. Speram să aibă puterea să treacă peste acest examen foarte greu, dar, din păcate, n-a putut”, a continuat „Regele”.
Vizibil copleșit, a încheiat cu o declarație care spune totul despre legătura lor specială.
„Am fost un copil pe care l-a crescut. Vă rog frumos… A însemnat enorm pentru mine. A fost ca un părinte, mi-e greu să vorbesc.”
Alături de vechii camarazi
Hagi nu a venit singur în acest moment dificil. L-a avut alături pe Mircea Rednic și pe Dorin Mateuț, vechi prieteni și colegi de la echipa națională. Cei trei au împărțit vestiarul și bucuriile a nenumărate meciuri, iar prezența lor împreună a adus aminte de o generație de aur a fotbalului românesc.
Există, de altfel, o fotografie legendară cu ei trei din 1985 (o imagine care a făcut înconjurul internetului în ultimele ore), pe vremea când erau doar niște tineri plini de speranțe. E drept că, pe bune, nimeni nu s-ar fi gândit atunci că se vor revedea peste ani într-un context atât de tragic.
O moștenire de 36 de trofee
Dispariția lui Mircea Lucescu lasă un gol imens în fotbalul mondial. Cariera sa de antrenor este una de-a dreptul impresionantă, cu un palmares greu de egalat. A câștigat nu mai puțin de 36 de trofee majore.
De la Corvinul Hunedoara la Dinamo Kiev, „Il Luce” a lăsat o amprentă peste tot pe unde a trecut. A pregătit nume uriașe precum Inter, Galatasaray, Beșiktaș sau Șahtior Donețk, echipă cu care a și câștigat Cupa UEFA. Printre cele mai importante realizări se numără:
- Cupa UEFA
- Supercupa Europei
- 9 titluri de campion al Ucrainei
- 2 titluri de campion al Turciei
- 2 titluri de campion al României
Mii de oameni, de la suporteri simpli la mari personalități ale sportului, au trecut deja pe la catafalcul de la Arena Națională pentru a-și lua rămas-bun.
