Scriitorul și jurnalistul Radu Paraschivescu a dezvăluit recent o poveste inedită despre debutul său literar, în anul 2000. Mircea Lucescu, antrenor la Beșiktaș la acea vreme, a fost cel care i-a oferit sprijinul financiar necesar pentru publicarea primei sale cărți, „Efemeriada”, după opt ani de așteptare. Un gest de generozitate care a marcat profund cariera lui Paraschivescu.
Un gest de neuitat din partea lui Il Luce
Radu Paraschivescu a povestit cum „Il Luce” i-a întins o mână de ajutor într-un moment important. Era vorba despre o sumă de bani care depășea cu mult posibilitățile sale de atunci, esențială pentru a-și vedea visul împlinit. „Singura mea poveste cu Mircea Lucescu ține de un gest de generozitate din partea dumnealui, pentru că Mircea Lucescu este omul care m-a ajutat să debutez ca scriitor. Nu m-a învățat să scriu, dar mi-a asigurat publicarea”, a mărturisit Paraschivescu. E drept că nu de puține ori fotbalul se intersectează cu alte domenii, însă un asemenea sprijin e destul de rar, nu-i așa?
Paraschivescu a mai explicat că situația „îți complică puțin problemele interioare. După frumusețea gestului și după ce vezi cartea apărută, te întrebi dacă lucrul ăsta te-a limpezit pe tine cu tine însuți”. O dilemă firească, am spune.
Opt ani de așteptare și o idee „stupidă”
Drumul spre publicarea „Efemeriadei” a fost lung și anevoios. Scriitorul a așteptat nu mai puțin de opt ani, din 1992 până în 2000, pentru ca volumul său să vadă lumina tiparului. „Am procedat stupid, imatur. Eram după opt ani de așteptare, din 1992 până în 2000. Nu reușeam să pătrund la o editură. Într-un soi de disperare de cauză, am zis ce să fac eu? Ia să caut o sponsorizare. La cine s-o caut? La Mircea Lucescu”, a detaliat el, explicând cum i-a venit ideea. Pe bune, cine s-ar fi gândit la o asemenea soluție?
Așa a ajuns să-și pregătească o scrisoare de prezentare și câteva cărți traduse de el, mergând la Neli Lucescu, soția antrenorului, care deținea o agenție de turism. Doar că doamna Lucescu nu era acolo, iar scrisoarea și cărțile au fost lăsate la altcineva. „Nu s-a mai întâmplat nimic, am zis că asta e”, a adăugat Paraschivescu.
Tatăl său a fost cel puțin sceptic. „Tatăl meu a râs cu poftă. El oricum avea umor și mi-a zis «Tu o să mori copil. Cum să-ți dea prin cap că omul ăla, care e cine e, vine și te sponsorizeze pe tine?»”, a povestit Radu Paraschivescu. Dar el a replicat: „Ce risc, în afară de un refuz? Noi probabil că n-o să ne mai vedem niciodată în viață. Poate să-mi spună să-l las în pace, dar dacă nu-mi spune?”. Tatăl a rămas convins că fiul său era „un naiv irecuperabil”.
Întâlnirea decisivă de la București
Două luni mai târziu, o nouă șansă s-a ivit. Radu Paraschivescu a aflat că la un hotel din București urma să se decerneze trofeul Casa Lux, acordat în acel an (2000) familiei Lucescu pentru vila de la Breaza. „Am zis că mă duc și eu”, a hotărât el, în ciuda scepticismului soției sale, care era „de părerea socrului”.
S-a prezentat la eveniment cu o legitimație de la Uniunea Scriitorilor, deși ar fi avut nevoie de una de presă, dar a fost lăsat să intre. A așteptat, iar la un moment dat a văzut-o pe doamna Lucescu. „I-am spus «Sărut mâna, eu sunt cel care v-a trimis scrisoarea și cărțile acelea». «A, da, v-am căutat, dar n-ați răspuns. Stați puțin să termine Mircea cu interviurile»”, a relatat scriitorul. Mircea Lucescu, antrenor la Beșiktaș atunci, era asaltat de ziariști dornici de informații despre fotbal.
„Se face” și banii au apărut
După ce a terminat cu interviurile, Mircea Lucescu a venit să o ia pe soția sa. Doamna Lucescu i-a spus: „Mircea, uite, dânsul este domnul de care ți-am vorbit”. Momentul adevărului, cum s-ar zice.
Mircea Lucescu s-a uitat la el, i-a întins mâna și i-a spus simplu: „Se face”. A doua zi, banii erau deja la Paraschivescu. „Eu am rămas pe loc multe minute după ce au plecat. Sigur, primul drum l-am făcut la tata. Mai câștigă și taurul din când în când”, a conchis Radu Paraschivescu, la emisiunea „Digi Sport Special”. Era o sumă peste puterile sale, iar a doua zi, suma s-a plătit și cartea a apărut, marcând astfel debutul său literar în anul 2000.
Lasă un comentariu