Tibor Selymes (55 de ani), fostul jucător de bandă stângă al Generației de Aur, vine cu un verdict tranșant în privința viitorului echipei naționale. Prezent în tribună la meciul cu Turcia, alături de Gică Hagi, actualul antrenor de la Politehnica Iași consideră că „Regele” este singura soluție pentru a reforma din temelii un sistem aflat în criză.
Hagi, strategul fotbalului românesc
Întrebat despre posibila numire a lui Gică Hagi la cârma naționalei, Selymes a oferit o perspectivă mult mai amplă. El nu-l vede pe Hagi doar ca pe un simplu selecționer, ci ca pe un manager general cu puteri depline. „Eu l-aș vedea pe Gică Hagi ca un strateg al fotbalului românesc, nu doar antrenor al echipei de seniori. Cred că ar fi persoana potrivită pentru a reforma tot fotbalul nostru, care e acum în criză. Gică ar trebui lăsat să implementeze o strategie totală, de la copii și juniori până la echipa mare, pentru că totul trebuie reclădit la noi. Fără să renunțăm la ce e bun acum la vârf, trebuie să pornim de jos, să creștem viitoarele generații modern, într-un alt spirit.”
O viziune totală.
Până la urmă, de ce ar fi Hagi omul potrivit? Selymes e convins că pasiunea acestuia este cheia. „Cu siguranță este cel mai pasionat om de fotbal din România. Se trezește și se culcă discutând doar despre fotbal. Este o mare personalitate, are idei bune, e cea mai bună variantă. M-aș bucura enorm să aibă din nou șansa de a conduce echipa pe care o iubește enorm.” Iar optimismul său nu se oprește aici. Fostul fundaș crede că, având mână liberă, Hagi poate rescrie istoria: „Eu sunt optimist că dacă Gică va fi lăsat să facă treabă, fotbalul românesc va avea în viitor o nouă Generație de Aur.”
Cum i-a schimbat Lucescu destinul
Deși nu a lucrat direct cu Mircea Lucescu, Tibor Selymes recunoaște că acesta a avut un rol decisiv în cariera sa, un rol pe care îl regretă că nu s-a materializat complet. „Unul dintre marile regrete ale carierei mele este faptul că nu am avut posibilitatea de a fi antrenat de nea Mircea. Asta deși am jucat și la Dinamo, și la națională, unde dumnealui a lucrat mult timp.”
Dar cum vine asta, să-ți influențeze cariera fără să te antreneze? Totul s-a petrecut în vara anului 1988, când Selymes era doar un puști la Brașov. „În vara lui 1988, când la Brașov jucam extremă stânga, m-a chemat la o discuție și mi-a zis să mă reprofilez fundaș stânga. Asta pentru că mă vrea la Dinamo în locul regretatului Mișa Klein, căruia urma să i se dea dezlegare în străinătate.” Planurile, însă, au fost date peste cap de evenimentele din decembrie 1989. „În iarnă, când a venit Revoluția, nu am mai fost luat de Dinamo, cum stabilisem cu nea Mircea, era o perioadă mai tulbure. Am ajuns la Dinamo în 1990, după ce dumnealui plecase. Așa a fost soarta…”
Respect imens pentru nea Mircea
Și totuși, deși numele lui Hagi e pe buzele tuturor, Selymes dezvăluie că la meciul cu Turcia subiectul a fost complet evitat din respect pentru selecționerul încă în funcție la acel moment. „Să știi că nu sunt declarații de complezență că nimeni nu s-a referit la acest lucru despre care toată lumea vorbește. Respectul pe care toată generația noastră i-l poartă lui Mircea Lucescu este imens, nimeni nu a discutat despre ce se va face după plecarea dumnealui de la națională.”
Fostul internațional a ținut să sublinieze că sănătatea lui Lucescu primează. „Indiferent de patimi, de pasiunile uriașe pe care le generează fotbalul, important este că nea Mircea este bine. Sănătatea domnului Lucescu e mai importantă decât un amical. Pentru tot ceea ce a făcut nea Mircea în fotbal, toți românii trebuie să-i fie recunoscători. Cu siguranță va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai mari antrenori ai țării și ai lumii. Îi doresc tot binele din lume.”
Dezamăgire tricoloră
Nivelul de dezamăgire legat de echipa națională este atât de mare, încât Selymes a recunoscut că a preferat să urmărească un alt meci în locul partidei Slovacia – România, care nu mai avea nicio miză pentru noi. „Cu Turcia nu am jucat rău, însă faptul că am ratat o nouă campanie de calificare la Mondiale și că meciul din Slovacia nu avea miză, iar Bosnia – Italia se anunța intens, așa cum a și fost, m-a făcut să mă uit la bosniaci. Am înțeles că și alți oameni din fotbalul românesc au făcut la fel.”
Lasă un comentariu