Mircea Lucescu a fost înmormântat astăzi, 10 aprilie, la Cimitirul Bellu, la trei zile după ce s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani. Slujba a avut loc la biserica Sfântul Elefterie, iar imaginile de la ceremonie sunt absolut copleșitoare.
Slujba de la Sfântul Elefterie
Lumea fotbalului românesc s-a oprit în loc pentru câteva ore. Sicriul cu trupul neînsuflețit al lui „Il Luce” a fost introdus în lăcașul de cult pe un covor de flori, fiind urmat de membrii familiei și de apropiați. Slujba de înmormântare a durat aproximativ o oră și jumătate. A fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Pe lângă fiul său, Răzvan Lucescu, au mai luat cuvântul alte două personalități marcante. Este vorba despre George Copos, fostul patron al Rapidului cu care Lucescu senior a luat titlul în 1999 (o performanță istorică pentru giuleșteni), și Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal.
Discursul copleșitor al lui Răzvan
Cel mai așteptat moment a fost, fără îndoială, discursul fiului său. Vizibil marcat de durere, Răzvan Lucescu a vorbit despre tatăl său. Prezent în biserică, fostul internațional Marius Niculae a dezvăluit ideea principală a mesajului transmis de antrenorul de la PAOK.
„Nu și-a putut stăpâni emoțiile, dar în final a spus că speră ca tatăl lui, de acolo de sus, să fie mulțumit de ceea ce a realizat”, a povestit Niculae.
Stai puțin, te poți pune în pielea lui Răzvan pentru o secundă? Să vorbești la înmormântarea propriului tată, o legendă a fotbalului mondial, în fața atâtor oameni… e nevoie de o tărie incredibilă.
Onoruri militare la Cimitirul Bellu
După slujba religioasă, cortegiul funerar s-a îndreptat spre Cimitirul Bellu. Acolo, Mircea Lucescu a fost condus pe ultimul drum și înmormântat cu onoruri militare.
Iar scenele au fost pe măsura personalității sale. Fanfara militară a cântat imnul României, în timp ce Garda națională a tras mai multe salve de tun în onoarea sa.
Un final demn de un general.
O carieră de neegalat
Mircea Lucescu lasă în urmă o moștenire uriașă. Și-a început cariera la Dinamo București, club de care se leagă majoritatea performanțelor sale ca jucător, câștigând 7 titluri de campion și o Cupă a României. Ca antrenor, lista e, pe bune, interminabilă: Corvinul, naționala României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit și Dinamo Kiev.
Palmaresul său de tehnician numără nu mai puțin de 36 de trofee. Printre ele se numără 9 titluri în Ucraina, două în România, două în Turcia, dar și trofee europene de prestigiu precum Cupa UEFA și Supercupa Europei.
Lasă un comentariu