Giovanni Becali a dezvăluit unul dintre cele mai spectaculoase momente din istoria impresariatului românesc, petrecut la transferul lui Florin Răducioiu la Bari pentru 3 milioane de dolari. Povestea implică o geantă cu 300.000 de dolari cash, un director sportiv italian cu principii de fier și o scenă desprinsă parcă din filme, cu teancuri de bani aruncate pe geamul unui Mercedes în plină stradă.
„Că auzeau de mafioți”
Primul mare transfer românesc post-revoluționar nu a fost deloc simplu de realizat. Florin Răducioiu și Ionuț Lupescu, tineri și în vogă, erau reticenți să semneze cu proaspeții impresari. Pe bune, cine ar fi avut încredere totală în vremurile alea? Becali povestește deschis despre reținerile jucătorilor: „Nu voia se semneze cu noi. Cel puțin Răducioiu. Că auzeau de mafioți, să nu ne facă, să nu ne dreagă…”.
Soluția a venit printr-un intermediar de încredere. L-au cooptat pe Piți Varga. „I-am zis lui Dan Alban să-l luăm pe Piți Varga cu noi. Să stea o lună cu noi, să nu bea o bere… Unde dormim noi să doarmă și el. Și-așa am făcut”, își amintește Becali. Varga a fost cel care a obținut procura de la jucători, într-o perioadă în care licențele FIFA nu existau (examenele s-au dat abia în 1993) și totul se baza pe încredere și… ilegalități tolerate. „Și le-a semnat o procură lui Piți Varga. Atunci nu exista licență FIFA, era ilegalitate… Când a văzut că suntem oameni serioși ne-a semnat și nouă procura. Varga a devenit o trambulină a noastră. Dar i-am dat 75 de mii de dolari atunci”.
„Deschide geamul și aruncă banii în vânt!”
Odată parafată mutarea lui Răducioiu la Bari pentru 3 milioane de dolari, a urmat momentul încasării comisionului. Zece la sută, adică 300.000 de dolari. Doar că italienii au cerut factură, lucru imposibil pentru Becali și partenerul său, Dan Alban. „Eram cu directorul sportiv al lui Bari. S-a făcut transferul. Și zice «Dați-ne o factură să vă dau banii». Noi, fără firme, fără nimic. «Domnule, uite care-i situația! Nouă ne dai banii cash. Altfel nu se poate».”
S-ar putea să vă placă și:
Până la urmă, cu ajutorul cumnatului președintelui de la Bari, care lucra la poșta italiană, au primit banii gheață. Și aici începe nebunia. În Mercedes, cu geanta plină de bani între picioare, Becali a vrut să-i ofere un „cadou” directorului sportiv care îi ajutase. „Îi zic lui Dan Alban care era în spate. «Hai să-i dăm și lu’ ăsta ceva, ne-a ajutat omul».”
Iar propunerea a fost directă. „Îi zic directorului sportiv. «Am făcut o afacere bună, e un început bun, tu ai fost omul care ai ținut relația. Uite care e situația. Eu îți dau trei pachete de 10.000 de dolari».”
Reacția italianului a fost șocantă. „Bagă mâna în geantă… Îi ia, deschide geamul și aruncă banii pe geam, în vânt! «Bă, oprește mașina!». O lecție incredibilă…. «Eu sunt plătit de Bari. Eu sunt director sportiv și n-am nevoie de nimic!». Am oprit mai încolo și-am fugit să recuperăm banii bine că erau legați. Ăștia au fost primii bani!”
O tragedie care putea schimba totul
Toată această poveste putea să nu mai existe. Pe 14 ianuarie 1991, partenerul lui Giovanni Becali, Dan Alban, a murit într-un accident de mașină în Italia. În mașină se afla și Cornel Dinu, care a fost grav rănit. Becali trebuia să fie și el acolo. „Era cu Dinu și trebuia să fiu și eu. Noi ne-am despărțit la Roma”, povestește impresarul.
Motivul pentru care nu a mai mers cu ei a fost o ceartă cu Dinu. „Eu cu Cornel Dinu nu vorbeam în momentul ăla. Eram supărat. Nu știu de ce… El devenise ministru, cutare… Niște chestii de-astea.” A refuzat să meargă în Golf-ul soției lui Alban, deși el propusese Mercedesul său 560, „cu 8 airbaguri”. „«Nu, mă, ce să mergem cu vaca aia. Mergem cu mașina lui Lisa». Golf-ul, lui nevasta-sa. Cum ăla a murit!”.
A aflat vestea de la Dan Petrescu. „Și în noaptea respectivă primesc telefon de la Dan Petrescu, «Dan Alban e mort».” Primul său drum a fost la spital, la Cornel Dinu. „Eu primul lucru care l-am făcut, m-am dus la Dinu. Nu m-am dus, că la Dan știam că-i mort. Am trimis-o pe Lisa că trebuia să recunoască cadavru. M-am dus la Dinu și l-am văzut. Era tot bandajat. Nici nasul nu se vedea, numai în ochi. Asta a fost…”. Acum, relațiile dintre cei doi s-au normalizat: „Da, eu am relații bune. Ne respectăm.”
Începuturile cu un bulgar de la Mondial
Dar cum a început totul? Primul jucător impresariat de Giovanni Becali nu a fost un român, ci un vecin de la sud de Dunăre. „Primul jucător a fost Nasko Sirakov. Pentru că eu vorbesc bulgară. În ‘86, la Mondialul din Mexico, primul meci al Campionatului Mondial a fost Bulgaria-Italia. 1-1. Gol al lui Nasko Sirakov.”
A fost o oportunitate pe care a simțit-o imediat. „Eu eram în Mexic și am plecat atunci. Am stat în cantonamentul Bulgariei, în Mexico City. Soția lui era gimnastă europeană, olimpică de gimnastică ritmică. Eu cunoscusem niște impresari foarte vechi… Eu am fost al șaptelea impresar!”. L-a dus pe Sirakov la Espanyol și a încasat primul comision. „Am luat și e primă un pachet de bani așa cu banderolă d-aia de bancă. După care am zis și eu, «Să-i dau drumul așa». Și am început să vizitez echipa națională până în Campionatul Mondian din Italia.”
