Ajuns la 30 de ani și transferat la începutul lui 2026 la Eyupspor, în prima ligă din Turcia, Dorin Rotariu prefațează duelul de foc dintre naționala României și cea a Turciei. Fostul internațional, care nu a mai fost convocat din 2019, va fi în tribunele stadionului lui Beșiktaș joi seara și este convins că „tricolorii” pot produce surpriza, chiar dacă pornesc cu șansa a doua.
„O să-i batem, nu știu cum!”
Rotariu, care locuiește momentan chiar la centrul de antrenament al clubului său, simte pulsul fotbalului turc zi de zi. El spune că meciul nu a stârnit încă o frenezie totală, dar lucrurile se vor schimba. „N-a luat foc, deocamdată, meciul, cum se spune, pentru că lumea a fost cu atenția în ultimele zile pe partidele din campionat, pe meciurile lui Galata cu Liverpool în Champions League. Dar, cu siguranță, atmosfera se va aprinde, încet-încet, de la începutul săptămânii”, explică atacantul. Acesta recunoaște superioritatea teoretică a adversarului: „Va fi un meci foarte greu pentru România, mai ales că turcii au destui jucători de top în formă, vor evolua și pe teren propriu, așa că au toate atu-urile de partea lor. Asta nu înseamnă însă că sunt deja calificați!”
Și ce le-a transmis colegilor săi turci? Simplu și direct.
„Am mai schimbat câteva cuvinte, m-au tot întrebat și pe mine despre echipa națională a României, despre meci. Le-am zis un singur lucru: să stea liniștiți, că o să-i batem? Nu știu cum, dar noi vom învinge!”, a povestit Rotariu, plin de încredere.
Sabia lui Ștefan sau calificarea?
Optimismul său nu este gratuit. Se bazează pe forța grupului și pe atitudinea corectă. „Din experiență am învățat că nu contează neapărat cât de bun e adversarul ori dacă ai șanse minime sau maxime. Cel mai important e să intri pe teren cu încredere, cu mult curaj și cu un mental puternic. Plus multă responsabilitate și o organizare la sânge! E genul de partidă în care grupul contează enorm, dincolo de clișee. Trebuie să existe sacrificiu unul pentru altul, să se completeze, să se ajute, să reacționeze împreună.”
Rotariu anticipează o luptă aprigă, dar curată. „Da! Va fi ca la război din punct de vedere al ambiției, al determinării, al motivației sau atmosferei. Dar va fi ceva frumos! Sunt sigur! Și să nu vă așteptați la arme murdare! Părerea mea e că se va juca foarte curat, ambele formații vor ieși la fotbal, nu va exista o colecție mare de cartonașe. Această echipă a Turciei nu se definește prin agresivitate.”
Întrebat despre vedetele turcilor, precum Arda Guler, autorul unui gol de la 60 de metri, Rotariu rămâne echilibrat. „Bine, un gol ca ăla înscrii o dată pe sezon. Sau și mai rar! Nivelul nu e dat de acea reușită, ci de grupul acesta cu jucători împărțiți în campionate tari, la cluburi importante și aici mă refer, clar, la Guler, la Kenan Yildiz, la Calhanoglu. Dar nu înseamnă un adversar de netrecut!”
Iar când vine vorba de un troc simbolic, răspunsul e genial. Ce luăm de la Istanbul și ce le lăsăm? „Le lăsăm lor sabia și luăm noi calificarea la Mondiale!”
Dezamăgire totală la FCSB
Trecerea la FCSB a fost un episod scurt și nefericit în cariera sa. Hai să vedem, până la urmă, ce nu a funcționat. „Sincer, nici eu nu prea-mi explic exact ce s-a întâmplat acolo. Când am semnat, vorbisem niște lucruri, explicasem că eram în urmă cu pregătirea, venisem din postura de jucător liber de contract. Aveam nevoie de ceva timp pentru a-mi reveni fizic”, își amintește el. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. „Nu s-a ținut însă cont de acele detalii și am fost judecat imediat ca și cum aș fi fost la același nivel cu întreaga echipă.”
Concluzia e una singură.
„O experiență dezamăgitoare!”
totusi, nu o consideră o greșeală. „Nu, fiindcă am luat totul ca pe o experiență bună. N-a fost să fie, asta e! Mai înveți și din greșeli. Am și plecat imediat când mi-am dat seama că nu mai sunt dorit, chiar dacă s-a întâmplat foarte repede. Nu sunt însă genul de jucător care să stea cu forța într-un loc.”
Cariera salvată în Turcia
După FCSB, a urmat un traseu prin Turcia pe la Ankaragucu, Igdir și, în final, Eyupspor. Aici și-a regăsit ritmul și plăcerea de a juca, fiind surprins de nivelul competiției. „În primul rând, am fost surprins de nivelul din Turcia. Chiar dacă am început în liga secundă, la Ankaragucu, mi-am dat seama că liga e la un nivel foarte înalt din punct de vedere fizic, spre deosebire de Belgia, de exemplu. E însă un stil care-mi place, mă prinde. Nu mai vorbesc despre spectatori. E o întreagă nebunie, cu stadioane aproape pline peste tot.”
Un rol cheie în această revenire l-a avut agentul său. „Iar omul care m-a adus aici, Cengiz Erten, impresarul meu, mi-a salvat, practic, cariera, care se afla într-un punct delicat după despărțirea de FCSB.”
Deși a jucat la cluburi importante precum Bruges, cel mai mare salariu din carieră nu l-a avut în Vest. „Cel mai mare salariu din carieră l-am avut la Astana, în Kazahstan, unde am și prins două sezoane bune. Nu pot da cifre sau alte repere, dar nu se compara nici cu Bruges, nici cu FCSB.”
Cu ochii pe Dinamo și cu gândul la antrenorat
Chiar dacă e departe, Rotariu urmărește cu sufletul la gură Liga 1, în special meciurile fostei sale echipe. „Da. Și sunt cu ochii în special pe Dinamo, care e cel mai aproape de sufletul meu. Îmi pare rău că a prins seria asta de cinci înfrângeri, dar nimic nu e pierdut, asta chiar dacă în play-off nu prea mai ai timp să recuperezi”, spune el, adăugând că o vede pe Craiova favorită la titlu. E convins însă că „alb-roșiii” își pot reveni: „Sunt sigur însă că Dinamo se poate regrupa repede, astfel încât să prindă măcar un loc în cupele europene.”
Întrebat ce jucători îi plac de la Dinamo, Rotariu l-a menționat pe un fost coleg (de la Ludogoreț): „Am fost coleg cu Ikoko la Ludogoreț, dar el nu prea e în primul 11 la Dinamo. Echipa a făcut însă până recent un sezon vizibil, a avut momente în care a arătat față de titlu, cu un joc frumos, responsabil. Sper să revină în timp util la acele momente spectaculoase etalate în timpul sezonului.”
Amintirile din Ștefan cel Mare sunt încă vii. „Păi, am mai reușit și prin Turcia execuții din astea mai deosebite, așa că mi-am păstrat gustul pentru goluri speciale! Cele pentru Dinamo sunt însă la loc de cinste! Două momente special mi-au rămas în memorie din perioada petrecută la Dinamo: când am bătut Rapidul cu 3-0 în deplasare, pe vechiul Giulești, și un 4-1 minunat cu Steaua.”
La 30 de ani, se gândește deja la viitor. „Mi-aș dori să devin antrenor, dar n-am început încă nimic serios în acest sens. E doar un gând al meu, o să am timp să mă ocup de subiect la momentul potrivit.” Iar o revenire în fotbalul românesc, pentru a închide cercul, sună tentant: „Ar fi frumos la Poli, da!, și mi-ar plăcea să-i văd cât mai repede în prima divizie, acolo unde ar trebui să fie locul acestui club de tradiție. Acolo am crescut, acolo am deschis ochii în fotbal și acolo m-aș bucura să mai joc în finalul carierei. La Poli sau la Dinamo!”
Lasă un comentariu