Naționala României a pierdut cu 0-1 semifinala barajului pentru Campionatul Mondial, disputată la Istanbul împotriva Turciei. Fără niciun șut cadrat pe poartă, tricolorii au fost învinși de un gol venit la începutul reprizei secunde, spunând adio visului calificării.
O nouă înfrângere onorabilă
Sentimentul general este unul de frustrare, chiar dacă Turcia pornea, pe hârtie, cu prima șansă. „Este, fără îndoială, un sentiment de dezamăgire, în ciuda faptului că am acceptat dinainte de meci ideea că Turcia are prima șansă. S-a întâmplat exact ceea ce îmi era teamă: încă o înfrângere onorabilă, decentă.”
Dar, pe bune, parcă ne-am cam săturat. „Dar eu, ca să fiu cinstit, m-am săturat de înfrângeri frumoase. Aș vrea să mai văd și victorii, fie ele și urâte.” Abordarea defensivă nu ne-a ajutat deloc. „Dar așa cum am gândit noi partida, să ne apărăm, nici nu puteam obține mai mult. Nici nu avem dotare pentru a schimba placa.”
Iar adversarul nu a fost un colos. Ba chiar, lucrurile stau puțin diferit. „Sentimentul de tristețe este accentuat de faptul că echipa Turciei nu a fost sperietoarea despre care vorbeam noi. Sunt 3-4 jucători buni, e adevărat, dar Turcia nu e o mare echipă.” Meciul a fost, de fapt, unul echilibrat în mediocritatea sa. „Meciul de ieri a fost între două formații modeste și ne-am lămurit de ce niciuna dintre ele nu s-a calificat până acum la Mondiale.”
S-ar putea să vă placă și:
Parcă suntem speriați de bombe
Atitudinea a fost, din nou, marea problemă. V-ați gândit vreodată de ce alte naționale, cu loturi poate mai slabe, par să aibă mai mult curaj? „Trebuie să ne schimbăm atitudinea în general, mentalitatea, modul de a aborda. Mă uit la kosovari, care au câștigat la Bratislava, și la bosniaci. Au curaj, vin pe terenul tău și te atacă, nu au niciun fel de complex.”
La noi, povestea se repetă la nesfârșit.
„Noi intrăm parcă speriați de bombe și rămânem așa până la sfârșit.” Tactica a reflectat perfect această teamă, cu jucători de atac sacrificați pe faza defensivă. „Atât timp cât Man și Mihăilă, trei sferturi din meci, au fost mai degrabă fundași decât mijlocași ofensivi, atunci nici nu te aștepți la mai mult.”
Jucătorii luați la rând
Analiza individuală scoate în evidență câteva dezamăgiri, dar și o surpriză. „Sunt câțiva care au evoluat sub nivelul lor, în frunte cu Ianis Hagi, care a prins o zi proastă.” Deciziile băncii tehnice au fost și ele discutabile. „M-aș fi așteptat, să fiu corect, ca Lucescu să-l schimbe nițel mai devreme.”
Pe lista celor care nu au convins s-au mai aflat și alții. „Răzvan Marin a fost și el într-o zi mai puțin reușită, așteptam mult mai mult de la Rațiu, care mi s-a părut dezordonat și este, fără îndoială, vinovat la golul primit.”
E drept că au existat și excepții. „Surprinzător, și meritat, Bancu a fost cel mai bun dintre tricolori ieri. Ionuț Radu și-a făcut datoria cât a putut, iar Man și Mihăilă au fost mai buni în defensivă decât în atac.”
Ce se întâmplă cu Mircea Lucescu
Mircea Lucescu a fost criticat pentru schimbările târzii. „Îi introduci în minutul 87 pe Baiaram și Miculescu. Ce să facă? În prelungiri, când să-ți câștige meciul?”
Numai că situația lui e mai complexă. Selecționerul (care are 80 de ani și probleme de sănătate recunoscute) a fost mai degrabă un paravan pentru Federație. „A fost folosit de Federație, a fost cea mai bună umbrelă. Federația a zis: «Bă, dacă vi l-am adus pe Mircea Lucescu, ce mai aveți să ne reproșați nouă?» Dar una, nu a avut suficientă materie primă, și doi, uzura, vârsta… Nu mai e Lucescu cel care a ajuns al treilea cel mai galonat antrenor din istorie și e păcat că iese din fotbal într-o asemenea conjunctură.”
Viitorul sună la fel de sumbru
Și uite-așa, ne întoarcem la punctul zero. Din nou. „Acum suntem iarăși în momentul în care ne gândim să reconstruim. Noi tot timpul reconstruim, dar ca să facem asta trebuie întâi să construiești.”
Aici e marea problemă.
Iar soluțiile nu par să apară de nicăieri. Nici măcar venirea lui Gică Hagi nu ar garanta o schimbare radicală. „Ăștia sunt jucătorii, alții n-au de unde să apară cel puțin în viitorul imediat.” O problemă sistemică a fost punctată perfect de Dănuț Lupu: „«Cum să creștem, atât timp cât alții dau bani copiilor ca să învețe fotbal, iar noi le cerem bani ca să-i învățăm?»”
