Veste tragică pentru fotbalul românesc. Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari oameni de fotbal din istoria țării, s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 80 de ani. Fostul său colaborator și adversar, Sorin Cârțu, a oferit o primă reacție, fiind vizibil marcat de dispariția Maestrului.
Ultimele zile ale lui Il Luce
Calvarul pentru Mircea Lucescu a început pe 29 martie. Atunci a leșinat în timpul unui antrenament al echipei naționale și a fost transportat de urgență la Spitalul Universitar din Capitală. Acolo, medicii i-au montat un defibrilator, iar externarea era programată pentru vineri, 3 aprilie. Numai că lucrurile au luat o turnură dramatică. Fostul selecționer a suferit un infarct, a fost resuscitat și a rămas internat la USTACC (Unitatea de Supraveghere și Tratament Avansat a Pacienților Cardiaci Critici).
În noaptea de sâmbătă spre duminică, starea sa s-a agravat. Conform informațiilor, „aritmiile au devenit severe și nu au mai răspuns la tratament”. Lucescu a fost mutat la Terapie Intensivă, a intrat în comă și a fost susținut de aparate, având familia alături până în ultima clipă.
„Îmi pare rău că vorbim la trecut de nea Mircea”
Iar reacțiile din lumea fotbalului nu au întârziat să apară. Sorin Cârțu, cel care a lucrat cu Lucescu la echipa națională și a jucat în celebra victorie cu Italia din 1983, a fost copleșit de veste. „Am auzit și eu… Îmi pare rău. E o mare pierdere pentru toți cei care iubesc fotbalul și știu ce a însemnat Mircea Lucescu pentru fotbalul românesc”, a spus Cârțu.
Relația dintre cei doi a fost una complexă, de respect reciproc, chiar dacă au fost și adversari pe teren. „Am avut și eu tangențe cu el, la echipa națională. L-am apreciat foarte mult. Am fost și adversari”, a continuat acesta, adăugând cu tristețe: „E o mare pierdere. Îmi pare rău că vorbim la trecut de nea Mircea.”
„În momentele astea, cuvintele sunt prea puține pentru a exprima ce a însemnat.”
Iubirea pentru fotbal, mai presus de boală
Dincolo de durerea momentului, Cârțu a subliniat principala calitate a lui Lucescu, cea care l-a definit o viață întreagă. Tenacitatea. Pe bune, v-ați fi închipuit vreodată că Lucescu ar renunța? „Să ținem minte tenacitatea lui. Uite, și acum, până în ultimul moment, a vrut să fie pe teren.”
Până la urmă, aceasta a fost esența lui Il Luce, un om care a trăit și a respirat pentru fotbal, ignorând pericolele. „Niciodată nu a dat bir cu fugiții. Și acum, cu boala. Știa că sunt niște riscuri, dar tot nu a abandonat fotbalul”, a mai spus Cârțu.
Sorin Cârțu a încheiat cu o frază care rezumă perfect moștenirea lăsată de cel mai titrat antrenor român. „E incredibil cât a iubit fotbalul și cât a dat fotbalului.”
Lasă un comentariu