Aproximativ 1.900 de suporteri români se pregătesc să ia cu asalt Istanbulul pentru meciul decisiv cu Turcia, din play-off-ul pentru Campionatul Mondial. Pentru cei care aleg varianta auto, drumul de circa 700 de kilometri de la București se anunță o adevărată aventură, ce nu poate fi parcursă în mai puțin de 9-10 ore, fără a pune la socoteală opririle.
Primul hop, aventura bulgară
Prima mare provocare în drumul spre „Înalta Poartă”, așa cum era cunoscut Istanbulul în vechile scrieri, este Podul Prieteniei. Aflat în plină renovare, punctul de trecere de la Giurgiu la Ruse impune un prim test de răbdare. Traversarea costă 15 lei, iar timpul de așteptare poate ajunge lejer între 30 de minute și o oră.
Odată ajunși la vecini, nu uitați de vinietă. Costă 40 de lei pentru 7 zile și poate fi luată online sau direct de la ghișee. Și de aici începe, pe bune, maratonul atenției. Traseul Ruse – Lesovo este un amestec de porțiuni decente de drum și secțiuni pline de cratere, limitatoare de viteză nesemnalizate și animale care pot apărea de nicăieri. Iar cele 26 de camere de viteză de pe traseu nu iartă pe nimeni. Drumul șerpuiește prin sate aproape pustii și zone împădurite, un reper important fiind trecerea pe lângă baza de pregătire a celor de la Ludogorets, unde Cosmin Moți a rămas o legendă după celebra sa „dublă” de penalty-uri apărate în fața FCSB-ului.
Vama turcă și alte formalități
Al doilea obstacol serios este granița dintre Bulgaria și Turcia. Aici se părăsește Uniunea Europeană, așa că formalitățile devin mult mai riguroase. Pregătiți-vă pentru verificarea documentelor de identitate (pașaport sau carte de identitate), controlul bagajelor și al actelor mașinii. Timpul de așteptare? Poate depăși două ore, deci răbdare din nou.
S-ar putea să vă placă și:
La intrarea în „Țara Semilunii” trebuie să dați ceasul cu o oră înainte.
Pentru a circula pe autostrăzile din Turcia aveți nevoie de sistemul HGS (Hızlı Geçiş Sistemi). Practic, e un sticker lipit pe parbriz, asociat unui cont pe care îl încărcați cu bani. Taxele se retrag automat, fără oprire. Pentru un drum obișnuit spre Istanbul, 6 euro ar trebui să fie suficienți.
Autostradă și coșmarul urban
După vamă urmează o porțiune de peste 200 de kilometri de autostradă modernă. Primii 170-180 de kilometri se parcurg rapid, însă apropierea de Istanbul schimbă totul. Coloanele de mașini devin tot mai dense, iar intrarea în oraș seamănă cu o scenă din filmul „Ziua Cârtiței”. Chiar și după miezul nopții, Istanbulul pulsează. Echipa noastră a trecut „porțile” orașului după ora 00:00, iar senzația a fost similară cu traficul din Pipera la orele 17-19. Ca totul să fie și mai complicat, vremea nu pare să ajute, cu maxime de 8-10 grade și prognoză de ceață și precipitații.
Cum se conduce în Istanbul
V-ați gândit vreodată cum e să negociezi fiecare metru în trafic? Aici nu se conduce, se negociază. Străzi în pantă abruptă, viraje imposibile și unghiuri care te fac să te întrebi dacă au fost proiectate de un inginer sau de cineva care juca Tetris. În medie, un șofer din Istanbul pierde 106 ore pe an blocat în trafic.
Pietonii sunt o categorie aparte. Traversează oriunde și oricând, cu o atitudine care pare să spună: „eu o să trec, tu vezi cum faci să nu mă lovești”.
Cea mai bună soluție, de departe, rămâne transportul în comun, folosit în 30% dintre călătoriile zilnice. Metroul e rapid, tramvaiele sunt punctuale, iar feriboturile de pe Bosfor oferă o priveliște superbă. Un ultim sfat: sunt șanse mai mari să vă înțelegeți cu localnicii în română decât în engleză. Gesticulați fără rețineri, e un limbaj universal.
