Corvinul Hunedoara, clubul unde Mircea Lucescu și-a început legendara carieră de antrenor, a transmis un mesaj emoționant în ziua în care tehnicianul a fost condus pe ultimul drum la Cimitirul Bellu. Totul s-a întâmplat chiar înaintea meciului hunedorenilor cu FC Voluntari, o zi încărcată de simboluri pentru echipa care a obținut cele mai mari performanțe din istorie sub comanda sa.
Un omagiu în zi de meci
Iar gestul hunedorenilor vine să sublinieze legătura indestructibilă dintre club și cel care l-a transformat într-o forță a fotbalului românesc. Lucescu și-a început cariera pe banca tehnică la Hunedoara în 1978, fiind pentru o perioadă chiar antrenor-jucător. Impactul său a fost atât de mare, încât primarul Dan Bobouțanu a avansat ideea ca stadionul clubului să-i poarte numele în viitor.
Până la urmă, cum să uiți omul care a pus Hunedoara pe harta fotbalului mare?
„Peste 24 de milioane de minute petrecute în iarbă”
Clubul a publicat un text amplu, un adevărat omagiu adus carierei lui „Il Luce”, în care a calculat și timpul dedicat de acesta fotbalului.
S-ar putea să vă placă și:
„Rămas bun, Mircea Lucescu! 47 de ani şi 38 de zile. Adică, undeva la peste 24 de milioane de minute petrecute în slujba fotbalului. Carierele nu se cuantifică numai în trofee și numărul de meciuri câștigate. Ci și în minutele petrecute în iarbă. În tribună. În birou. În vestiar. Iar cifrele de mai sus însumează timpul trecut de la debutul lui Mircea Lucescu ca antrenor principal. La Hunedoara.”
„Pe 28 februarie 1979, la doi ani de la venirea sa pe Cerna, Mircea Lucescu își începea cariera de antrenor „plin”. „Il Luce” avea atunci numai 33 de ani. Juca încă la Corvinul, iar în acea iarnă fusese instalat „principal” al echipei în locul lui Ilie Savu. Primul meci? În „16-imile” Cupei, cu o divizionară secundă: Metalul Bucureşti. Deşi favorită, Corvinul pierdea atunci, 1-3, după 120 de minute.”
„Doar că sportul îţi dă, săptămânal, lunar, anual, şansa de a te reabilita. Iar după retrogradarea din primul eşalon, Corvinul a revenit, un an mai târziu în elită. După o luptă acerbă cu FC Bihor şi UTA. Din nou în prim-plan, echipa hunedoreană amesteca experiența unor foști internaționali (Dumitrache, Radu Nunweiler, Dumitriu IV și însuși Lucescu, prezent în teren aproape la fiecare meci) cu tinerețea lui Klein, Petcu, Rednic, Andone, Gabor, oameni care aveau să facă istorie pentru Corvinul. Echipa juca spectaculos, mai ales acasă, unde câștiga la scoruri mari, iar la finele sezonului avea să se claseze a șaptea și să aibă cel mai bun atac (72 de goluri), la egalitate cu campioana Universitatea Craiova.”
„«Amprenta» lui Lucescu creştea proporţional cu zâmbetele hunedorenilor care nu povesteau despre nimic altceva decât despre ziua petrecută la Combinat şi orele petrecute în tribune. Urmărind cu privirea, strigând şi aplaudând câţiva băieţi în alb-albastru care le colorau zilele, altfel, relativ cenuşii.”
„Iar de aici «scara» către succesul cu «S» mare pare să aibă trepte infinite. Practic, Mircea Lucescu este de mai bine de jumătate de secol una dintre istoriile frumoase ale fotbalului autohton. European. Mondial. Creator al Corvinului. Inventator al celui mai bun Rapid din istorie, antrenor la Inter Milano al lui Roberto Baggio, Cordoba și Ronaldo, la Brescia devenită, în scurt timp, Romena. De la Occidentul ţipător, la estul şi sud-estul vocal şi pasional. De la Galatasaray, la Beşiktaş. De la Şahtior, la Dinamo Kiev. Iar ca ciclul să fie complet, la Națională. De la meciul cu Metalul Bucureşti, la Cupa UEFA cucerită, unde altundeva dacă nu la… Istanbul, cu echipa… minerilor ucrainieni. De la Metal, la Combinat, la mineri, la o carieră de aur, în care şi-au făcut loc 35 de trofee. Peste 24 de milioane de minute petrecute în iarbă, pe bancă, în vestiar, în birou. Şi cam tot atâtea amintiri preţioase pentru orice microbist care se respectă. Iar pentru asta, vă mulţumim domnule Mircea Lucescu! Rămâneţi etern!”
O carieră de 36 de trofee
Dar dincolo de perioada Hunedoara, cariera lui Mircea Lucescu este, pe bune, una monumentală. Ca jucător, a evoluat pentru Dinamo București, Știința București și Corvinul Hunedoara, câștigând 7 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.
Cifrele vorbesc de la sine.
Ca antrenor, lista este impresionantă: Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev. A strâns nu mai puțin de 36 de trofee în cariera de tehnician, o colecție care include de 9 ori campionatul Ucrainei, de 8 ori Cupa Ucrainei, de 7 ori Supercupa Ucrainei, de 3 ori Cupa României, de 2 ori campionatul României și de 2 ori campionatul Turciei. Palmaresul este completat de trofee europene (Cupa UEFA și Supercupa Europei), Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană.
