Mircea Rednic, 63 de ani, a fost prezent astăzi la priveghiul legendarului antrenor Mircea Lucescu. Vizibil emoționat, fostul său elev de la Corvinul și Dinamo a rememorat, cu greu, câteva dintre momentele care l-au legat de cel pe care l-a considerat un părinte. Rednic a venit alături de Dorin Mateuț și Gică Hagi, iar la plecare a oferit declarații copleșitoare.
„A lăsat un gol mare în inima mea”
Cu vocea gâtuită de emoție, Rednic (cel pe care mulți îl știu drept „Puriul”) a mărturisit impactul pe care dispariția lui „Il Luce” l-a avut asupra sa. A fost mai mult decât o relație antrenor-jucător.
„Plecarea lui nea Mircea a lăsat un gol mare în inima mea. Știți foarte bine relația mea cu el. Nea Mircea a dat sfaturi tuturor, nu m-a luat pe mine individual. Cel care a înțeles lucrurile bune pe care ni le-a spus a ajuns să fie și un bun fotbalist, sau chiar foarte bun, și un antrenor bun”, a transmis Rednic.
Momentul care i-a decis cariera
Printre amintiri, una a ieșit în evidență. Este vorba despre momentul-cheie care i-a influențat decisiv traiectoria în fotbal, o decizie luată la sfatul direct al lui Mircea Lucescu. O poveste despre intuiție și încredere.
S-ar putea să vă placă și:
„Cel mai frumos moment a fost când mi-a decis soarta, mi-a decis cariera. Când m-am întors de la echipa Luceafărul, cei de la Pitești, care erau în prima ligă – în special domnul Halagian – m-au dorit la FC Argeș. Era un schimb, cu Speriatu să vină, se dădeau niște bani, iar Halagian a insistat pentru mine. Și nu pot să uit că a venit și mi-a zis: «Crețulică» – că așa îmi zicea, nu «Strâmbu» cum îmi ziceți voi – mi-a zis: «Crețulică, nu pleca, că aici ai șanse să joci la o echipă bună și ar fi bine să rămâi»”, și-a amintit Rednic.
O decizie care i-a schimbat viața.
Iar rezultatele au confirmat pe deplin alegerea făcută. „Am rămas și am reușit să fac performanțe și ca jucător, și ca antrenor”, a completat el.
„Nu se va mai naște unul ca el”
Dincolo de amintirile personale, Rednic a subliniat statura uriașă a lui Mircea Lucescu în fotbalul românesc și internațional. Cifrele, până la urmă, vorbesc de la sine. „Am pierdut cel mai mare antrenor pe care noi l-am avut și nu cred că se va mai naște unul ca el. Sunt realist și spun asta datorită performanțelor pe care le-a făcut. Să ai 36 de trofee și în țară, și în străinătate, asta spune multe.”
Rednic a vorbit și despre ultima perioadă din viața lui Lucescu, marcată de dorința de a califica naționala, în ciuda problemelor de sănătate. „S-a întors în țară cu dorința de a reuși să califice echipa națională. A crezut foarte mult în acești băieți până la sfârșit, chiar dacă medicii i-au sugerat ca să se oprească, n-a vrut s-o facă. Vedeți cum e fotbalul ăsta, a fost un moment de neatenție, de nerespectare de sarcini [la meciul cu Turcia]… Eu cred că și acum jucam cu turcii și nu reușeau să ne bată. S-a pierdut și după aia s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Chiar a suferit. Eu, de când îl știu, de peste 40 de ani de când îl cunosc, niciodată nu l-am văzut să stea pe bancă. Era tot timpul prezent în joc, nu numai în joc, se ocupa de tot: de iarba să fie tunsă, meniul să fie bun… El voia să le facă pe toate și, cu timpul, organismul cedează. Nu puteai să-l schimbi. El așa a și declarat: că pentru el fotbalul e viața lui, totdeauna și-a dorit să performeze.”
Apropiații au încercat să-l convingă să nu accepte postul de selecționer. „Ultima oară când am vorbit cu el… și eu i-am tot spus, ne împingeam unul pe celălalt, cei care au lucrat cu el. Ba Andone, «spune-i și tu», mai spuneam și eu, încercam… și Dinu Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească, era mai apropiat, să-i spună să nu accepte postul de selecționer. Dar nu ne-a ascultat. Nici noi nu-l ascultam pe el tot timpul, mai comiteam și noi.”
O figură paternă
Întrebat direct dacă pierderea lui Lucescu este resimțită ca pierderea unui părinte, răspunsul lui Rednic a fost fără echivoc. Cum vine asta, să fie un antrenor ca un tată? Ei bine, pentru unii chiar așa a fost.
„Pentru mine așa este, da. Cred că și pentru ceilalți cu care a lucrat. Ținând cont că noi eram… eu veneam dintr-o familie săracă, aveam nevoie de cineva care să mă ghideze. El a făcut-o și a făcut-o foarte bine. Sper că nu l-am dezamăgit, dar acum nu mai contează”, a încheiat Mircea Rednic, vizibil marcat.
Mircea Lucescu și-a început cariera de fotbalist la Dinamo București, evoluând ulterior la Știința București și Corvinul Hunedoara. Ca jucător, a strâns 7 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo. Ca antrenor, a pregătit nume uriașe: Corvinul, naționala României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev. Palmaresul său include 36 de trofee, printre care:
- Cupa UEFA
- Supercupa Europei
- 9x Campionatul Ucrainei
- 8x Cupa Ucrainei
- 7x Supercupa Ucrainei
- 2x Campionatul României
- 3x Cupa României
- 2x Campionatul Turciei
